3 idei preconcepute despre distanța dintre copii și părinții lor
Data publicării:
Când un copil devine adult și alege să se îndepărteze de părinți sau chiar să întrerupă legăturile cu ei, anumite clișee sunt greu de depășit. Iată de ce nu ar trebui să le crezi, conform specialiștilor. 

Uneori, copiii adulți se distanțează de părinți din motive practice, cum ar fi o mutare, dar și din cauza unor conflicte profunde, care îi afectează pe toți cei implicați.

În ciuda acestui fapt, multe clișee înconjoară aceste despărțiri.

Experții de la YourTango.com, un site dedicat parentingului, demontează aceste idei preconcepute.

Copilul nu are valori familiale

Unul dintre cele mai frecvente mituri despre înstrăinarea dintre un copil și părinții săi este că acestuia îi lipsesc valorile familiei.

Potrivit coach-ului Erika Jordan, această idee sugerează că problemele care au dus la înstrăinare sunt nesemnificative sau ar fi putut fi rezolvate ușor cu mai mult efort.

În realitate, majoritatea celor care decid să rupă legăturile cu un părinte fac acest pas ca ultimă soluție, după ce au încercat toate metodele posibile pentru a construi o relație pozitivă.

Concluzie: copiii aleg să se distanțeze pentru bunăstarea lor mentală și emoțională.

Copilul este crud și nerecunoscător

Dr. Gloria Bramen, terapeut și autoare, afirmă: „Oamenii cred adesea că copilul este nerecunoscător sau răutăcios. Totuși, fiecare pacient cu care am lucrat și care a rupt legăturile cu părinții lor fie a fost respins de aceștia din cauza alegerilor lor de viață, fie a avut motive bine întemeiate, uneori sfâșietoare, pentru a alege să nu-i mai vadă”.

Copilul care se mută vrea ca familia să se despartă

Când un copil se îndepărtează de familia sa, concluzia generală este că acea familie este destrămată.

Dar este chiar așa?

„Nu, majoritatea copiilor care aleg să nu mai aibă contact cu părinții lor se agață de un colac de salvare pentru a scăpa dintr-o situație toxică”, explică scriitoarea Ossiana Tepfenhart.

„Este cea mai inteligentă decizie dacă ești abuzat, rănit, neglijat sau folosit. Prezența ta în viața altora este un privilegiu, nu un drept. Nu permite oamenilor să abuzeze de acest privilegiu. Îți datorezi să te înconjori de oameni sinceri și binevoitori”, subliniază ea.

„Și dacă cei dragi nu înțeleg acest lucru, probabil că nu au empatia necesară. Problema este la ei, nu la tine”.



Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.



Autorul articolului: Loredana Iriciuc
Categorie: Comportamente si Emotii

Articole similare


Cele mai noi articole

Urania Cremene: „Tații nu sunt pe locul doi”

Tații joacă un rol esențial în viața copiilor lor, iar...

Mamă la 66 de ani, fără fertilizare în vitro

O femeie a devenit mamă pentru a zecea oară la 66 de...


Top citite

Părintele Necula: „Mai nou, aud la părinți de o obsesie cronică. Terminați cu prostiile! Opriți-vă!”

Andreea Esca, după ce a vizionat „Adolescence”: Influențele externe, „mai toxice decât oricând” și „năpustesc de oriunde, prin toate canalele, peste niște minți fragede”

Părinții mileniali, acuzați că sunt „prea moi” și cresc „o generație fragilă”: „Cred că am înțeles greșit lecția copilăriei noastre”

Prof. dr. Flavian Georgescu: „Copiii NU se simt iubiți așa cum trebuie de către părinții lor! Dragostea pentru ei nu trebuie să aibă niciun fel de legătură cu rezultatele lor” / VIDEO

pixel