Vezi versiune Desktop
Cum pot părinții crește copii de succes, potrivit unui decan de la Stanford: „Fii autoritativ, nu autoritar!”
Cu alte cuvinte, recunoștința este acea emoție pozitivă care implică recunoașterea și valorizarea aspectelor bune din viață și poate contribui semnificativ la bunăstarea generală a unei persoane și este asociată cu o mai mare fericire și satisfacție în viață. Studiile au demonstrat că persoanele recunoscătoare tind să aibă niveluri mai scăzute de depresie și anxietate
A mulțumiri este important. A fi recunoscător este și mai bine. Cei care reușesc să-l învețe pe copil ambele lucruri îi oferă acestuia bazele unei vieți fericite.
„Cum spui?” întreabă tatăl, uitându-se îngrijorat la fiica lui. Fetița de trei ani, așezată în căruță, a primit o felie de cârnați la tejgheaua cu carne. Măcelarul zâmbește. Tatăl se încruntă. Fetița își mută privirea de la unul la altul și, fără să răspundă, își bagă cârnatul în gură.
”La această vârstă, nu toți copiii sunt capabili să reacționeze atât de repede cu un „mulțumesc”,” explică Rita Messmer, pedagogist de dezvoltare și formator de adulți. „Este bine să încurajăm copilul să spună mulțumesc”, continuă Messmer. Dar a insista nu este de nici un folos: în acest caz este mai bine ca tatăl să se întoarcă spre măcelar și să-i mulțumească.
A mulțumiri este important. Este modul societății de a „unge” relațiile interpersonale și de a le face mai plăcute. Chiar dacă nu vine întotdeauna din adâncul inimii, un mulțumire exprimă totuși recunoștință.
Și mai importantă este însă adevărata recunoștință, adică capacitatea de a aprecia un moment, o persoană, un eveniment sau întreaga ta viață, fără să iei nimic de bun.
Studiile arată că oamenii care se simt recunoscători sunt mai mulțumiți, mai sănătoși și mai fericiți. Cei care nu se pot simți recunoscători se simt adesea înșelați.
Fotografie de la Matheus Bertelli/ Pexels
Acești oameni cred că viața, statul, partenerul le sunt datori. Acest lucru generează invidie, furie, și agresivitate. Din păcate, în cultura noastră ne concentrăm adesea pe ceea ce nu avem.
Idealul este ca, la un moment dat, recunoștința să-l determine pe copil să rostească un „mulțumesc” spontan. Dar asta necesită timp. Copiii observă mult timp înainte de a acționa din proprie voință. Prin urmare, momentele precum cel din magazinul de carne pot fi încă provocatoare pentru cei mici, dar sunt oportunități bune de a învăța observând comportamentul adulților.
Dai exemplu: spuneți mulțumesc în numele lor atunci când este cazul. Dacă copilul este încă prea mic pentru a-ți mulțumi, fă-o în numele lui.
Practică: Discutați ocazional cu copiii mai mari ce este important pentru ei și pentru ce sunt recunoscători. De asemenea, puteți observa cu dezinvoltură: „Mi-a plăcut foarte mult această plimbare cu tine. Și ce te-a făcut fericit astăzi?"
Clasificare: Copiii nu sunt capabili să înțeleagă valoarea obiectelor. Se pot bucura la fel ca un baton de ciocolată și un lanț de aur. Însă, chiar dacă nu stiu ce să facă cu un cadou, tot pot mulțumi pentru sentimentele bune legate de gestul cadou, cu cuvinte, cu un desen, sau cu un mic obiect făcut personal.
Ai răbdare: nu insista pe un mecanic „mulțumesc” și evită să aplici presiune cu comentarii abstruse („Alții nu au ce să mănânce... și tu...”).
Jurnal de recunoștință: Dacă copilul este mai mare îi poți propune să facă un jurnal de recunoștință în care să scrie zilnic sau săptămânal lucrurile pentru vare este recunoscător. O altă idee este să aveți un jurnal de recunoștină al familiei, unde fiecare membru ar putea scrie lucrurile pentru care este recunoscător.
Publicitate
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Potrivit unui sondaj, unul din...
