„Nici talentați, nici genii”: Doi psihologi specializați în abilități înalte demontează mitul
Ana-Maria Zamfir a subliniat că timpul pe care copiii îl petrec la școală, într-o bancă, poate reprezenta o presiune semnificativă. Experta a evidențiat că, în mod normal, copiii au o energie deosebit de ridicată, care necesită a fi consumată nu doar mental, ci și fizic.
Însă, din cauza timpului prelungit petrecut în bancă, aceste nevoi sunt adesea neglijate, ceea ce poate duce la o stare de plictiseală cronică (boreout), sau, în cazuri mai grave, la epuizare mentală (burnout).
„Haideți să ne gândim că elevul stă aproximativ 6 ore în bancă. Elevul mai mic stă aproximativ 4-5 ore, dar se ajunge treptat între un minim de 4-6 ore. Dacă noi ne uităm la dezvoltarea copilului, la care sunt nevoile sau care este putința la această vârstă, ce ar trebui el să facă...
Am observat că după aceste 4 ore mai adăugăm încă două (...), deci, înseamnă 6h/zi. Cum ar putea să afecteze pe o persoană care este în dezvoltare, care are o dinamică foarte mare, adică are un nivel de energie mare... Copilul nu este ca un adult, el este construit astfel încât să aibă o doză mare de energie pe care să și-o consume explorând.
Explorând nu neapărat mental, ci și fizic, să se miște, să caute, să trăiască niște experiențe motrice și să poată să cuprindă, până la urmă, cu pasul, tot felul de zone noi în care să aibă aceste experiențe”, a spus Ana-Maria Zamfir la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.
SURSA FOTO: freepik.com @pixel-shot.com
Ana-Maria Zamfir mai susține că, atunci când elevii sunt obligați să se concentreze mai mult de șase ore pe sarcini impuse, adesea voluminoase și solicitante, aceștia ajung să fie supuși unui stres intens, care poate avea efecte negative asupra sănătății lor mentale și emoționale.
„În momentul în care acumulăm de la 6 ore în sus de timp în care va trebui să te ocupi obligatoriu de niște lucruri impuse, care sunt extraordinar de voluminoase, se întâmplă una sau alta.
Vei depune extraordinar de mult efort acolo, te vei concentra, vei face tot posibilul, vei folosi toate mijloacele care-ți sunt ție resurse. Dacă ești foarte bun pe memorare, asta vei face sau oricum te vei strădui foarte tare.
De ce?
Pentru că părintele tău privește la tine și nu vrei să vezi în ochii lui dezamăgirea. Pentru că educatorul tău, învățătorul tău poate ridică tonul - se întâmplă într-o clasă cu atâția elevi, pot să înțeleg și această reacție, până la urmă, deși cred că nu e dezirabilă și toată lumea știe acest lucru. Și atunci, elevul va fi ușor intimidat, ușor de intimidat.
Deci, ăsta poate fi un efect”, susține experta.
Presiunea continuă și lipsa de înțelegere a nevoilor emoționale ale copiilor pot genera o stare de anxietate și intimidare. Pe termen lung, aceste experiențe repetate pot afecta încrederea în sine și dezvoltarea psihologică a elevilor.
SURSA FOTO: freepik.com @syda_productions
Observația expertei privind „reacțiile de freeze” sau blocajele emoționale, mai ales în fața persoanelor dominante, aduce în discuție efectele negative ale unor metode de educare bazate pe autoritate strictă și presiune psihologică.
Un punct cheie al analizei este faptul că adolescenții sau adulții care au fost crescuți sub un control autoritar excesiv pot avea dificultăți în a gestiona interacțiunile cu alte persoane percepute ca dominante
„În momentul în care copilul se va dezvolta și va ajunge într-o etapă de vârstă adolescent, adult, s-ar putea să aibă niște reacții în momentul în care cineva va dori să-l domine sau cineva va ridica tonul referitor la o figură de autoritate. Adică, poate fi un șef, poate fi cineva care pur și simplu are o atitudine dominantă, chiar și pe stradă, și elevul poate să înghețe, efectiv să aibă acest efect de freeze în momentul în care acea persoană vine și se impune în fața lui.
Nu este un lucru constructiv, nu te ajută să găsești o soluție, nu știi ce să-i spui. În momentul în care te-ai blocat, s-a blocat mintea, nu vei găsi cele mai bune soluții. Poți să fii impulsiv sau poți să fii pur și simplu ca și cum te-ai deconecta. Ești acolo și nu ești și te lași manevrat din această obișnuință că cineva tot timpul ți-a spus ce ai de făcut și dacă nu faci, creezi o nemulțumire. Nu vrei să vezi suferință în ochii părintelui, dezamăgire, nu vrei să simți că nu ești suficient de bun.
Aceste lucruri pot duce la niște trăsături de personalitate care vor face omul să aibă niște reacții nepotrivite, inadecvate, nesănătoase pentru el”, a mai spus Ana-Maria Zamfir.
URMĂRIȚI EMISIUNEA PĂRINȚI PREZENȚI INTEGRAL:
Publicitate
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.