Vezi versiune Desktop
„Iubește-ți copilul! Nu este nimic mai dăunător pentru el decât să simtă că nu-ți pasă”, avertizează experții în parenting: „Rămân cicatrici pe viața!”
Adesea, ne punem întrebări legate de evoluția micuțului nostru și îl comparăm cu alți bebeluși din jurul nostru, întrebându-ne dacă totul decurge într-un mod normal. Este important să înțelegem că fiecare copil are propriul său ritm de dezvoltare și că reperele evolutive sunt atinse într-un mod individual, cu marje de variație.
Deși ne-ar plăcea să avem răspunsuri clare la multe dintre aceste întrebări, realitatea este că dezvoltarea unui copil este un proces complex și fiecare copil este unic. Nu există un calendar strict în care să fie trecute toate realizările dezvoltării copilului în primele luni sau ani de viață. Experții în dezvoltare infantilă nu vă vor spune niciodată că un bebeluș va atinge un anumit punct exact într-o zi specifică. În schimb, ei vor oferi termene aproximative, ținând cont de variabilitatea individuală a fiecărui copil și de faptul că atingerea acestor repere poate varia în interval de câteva săptămâni sau chiar luni.
Deci, pentru părinții îngrijorați, iată câteva dintre cele mai frecvente întrebări și îngrijorări legate de dezvoltarea copiilor și răspunsurile lor.
SURSA FOTO: freepik.com @anna_grant
Una dintre cele mai mari întrebări care apar în mintea proaspeților părinți este „când va începe copilul meu să vadă?”. Este o curiozitate naturală să vrei să știi când micuțul tău va începe să exploreze lumea înconjurătoare prin ochii săi. E important să înțelegem că bebelușii nu sunt „orbi” la naștere, dar dezvoltarea vederii lor este o experiență progresivă.
La naștere, bebelușii văd lumea în alb și negru. Imaginați-vă o lume fără culori, unde totul este perceput în nuanțe de gri. Aceasta este realitatea lor inițială. Cu toate acestea, pe măsură ce zilele și săptămânile trec, bebelușii încep să facă progrese notabile în dezvoltarea vizuală.
În primele săptămâni, coordonarea ochilor nu este completă, iar bebelușii pot avea dificultăți în a-și concentra privirea sau în a urmări obiecte cu precizie. Cu toate acestea, între vârsta de 2 și 4 luni, oamenii mici încep să-și îmbunătățească abilitățile vizuale. Încep să se orienteze mai bine spre sursele de lumină și încep să observe contrastul dintre alb și negru mai clar. Aceasta este o perioadă de tranziție în care viziunea lor începe să se diversifice.
Pe măsură ce trec lunile, bebelușii încep să exploreze și să înțeleagă lumea în culori. Aceasta se întâmplă în jurul vârstei de 4 luni, când încep să observe culorile în jurul lor. Este momentul când puteți începe să le arătați obiecte colorate pentru a-i ajuta să se familiarizeze cu spectrul culorilor.
Cu toate acestea, dezvoltarea vederii nu se oprește aici. Este important să continuați să stimulați viziunea copilului. Jocurile care implică mișcări orizontale și verticale îi vor ajuta să își dezvolte abilitatea de a urmări obiecte în mișcare.
SURSA FOTO: freepik.com @Ivanko80
Unul dintre cele mai adorabile momente din viața de părinte este acel moment magic când copilul tău îți aruncă primul zâmbet. Dar când se întâmplă acest miracol? E important să înțelegem că zâmbetul bebelușilor are multe nuanțe și semnificații diferite pe parcursul dezvoltării lor.
De fapt, primul zâmbet al unui bebeluș apare chiar înainte ca el să se nască, în pântecele mamei. Studii efectuate de-a lungul decadelor au arătat că fătul începe să prezinte primele expresii de bucurie și satisfacție între a cincea și a șaptea lună de gestație. Totuși, acestea nu sunt zâmbete intenționate, ci mai degrabă reacții reflexe sau grimase spontane.
După naștere, putem observa diferite tipuri de zâmbete în funcție de stadiul de dezvoltare al bebelușului:
Primul zâmbet involuntar: Acestea sunt primele zâmbete pe care le vezi înca din primele zile de viață ale bebelușului tău. Ele pot apărea chiar și când micuțul doarme, fără niciun stimul exterior.
Zâmbetul ca răspuns la satisfacție: În prima lună de viață, bebelușii încep să zâmbească ca reacție la stări de bine și situații plăcute, cum ar fi să se simtă hrăniți sau în brațele părinților lor.
Descoperirea plăcerii de a zâmbi: Între 2 și 4 luni, bebelușii încep să exploreze bucuria zâmbetului și încep să zâmbească mai frecvent. Este un semn al dezvoltării lor în continuă evoluție.
În ceea ce privește zâmbetul social, care permite copilului să interacționeze cu mediul înconjurător, acesta va apărea mai târziu. Bebelușii încep să recunoască semnificația zâmbetului social în jurul vârstei de 4 până la 8 luni. Când zâmbesc în mod conștient, ei observă că și părinții lor zâmbesc înapoi, ceea ce întărește această formă de comunicare.
SURSA FOTO: freepik.com @Anna Brusnicyna
Una dintre cele mai mari realizări în dezvoltarea unui bebeluș este momentul în care reușește să stea singur. Este o etapă semnificativă, dar, în același timp, este important să înțelegem că fiecare copil se dezvoltă în propriul ritm și cu propriile sale timpuri.
De regulă, putem începe să observăm bebelușii încercând să stea în jurul vârstei de 6 sau 7 luni. Totuși, este important de menționat că la început, mulți dintre ei nu pot menține această poziție fără sprijin. Pentru a putea să stea complet independenți, va fi nevoie de puțin mai mult timp.
Așadar, cum evoluează abilitatea de a sta singur pentru bebeluși? Pentru a oferi o perspectivă, dr. Laura Álvarez, medic pediatru de Asistență Primară, a împărtășit câteva informații esențiale. Potrivit ei, aproximativ la vârsta de 9 sau 10 luni, majoritatea bebelușilor ajung la ceea ce se numește „șezut stabil”. În prima parte a acestei etape, adică în jurul vârstei de 6 luni, aproximativ 50% dintre copii pot menține o poziție șezândă cu sprijin și pot face rotații. Până la vârsta de 9 luni, ei încep să stea singuri pe podea, fără sprijin suplimentar, deși unii copii ar putea avea nevoie în continuare de puțin ajutor pentru a-și menține echilibrul.
Este important să ne amintim că acest proces de dezvoltare este individual și poate varia de la un copil la altul. Unii copii pot atinge aceste etape mai devreme sau mai târziu, și este complet normal. În timp ce îi încurajăm să exploreze și să-și dezvolte abilitățile motorii, este esențial să le oferim un mediu sigur și sprijinul necesar în această călătorie a descoperirii propriului corp și a lumi din jurul lor.
SURSA FOTO: freepik.com @kristina_igumnova
După ce părinții trec cu succes de etapa zâmbetului și a așezării independente, următoarea întrebare pe buzele lor este, fără îndoială, „când va începe copilul meu să se târască?”. Acesta este un alt moment cheie în dezvoltarea micuților noștri, dar specialiștii ne amintesc că târâtul nu este o etapă absolut necesară pentru toți bebelușii.
Patricia Martín Casas, kinetoterapeut specializat în Neurologie și Pediatrie, subliniază că târâtul este o activitate senzoriomotorie care poate fi benefică în dezvoltarea ulterioară a copilului, dar nu este esențială. Fiecare copil are propriul său ritm și propriile modalități de a-și explora mediul înconjurător.
De regulă, în jurul vârstei de 10 luni, copiii încep să manifeste independența în mișcare. Ei se târăsc, se așează și pot chiar să se propulseze cu ajutorul mâinilor sau să se rostogolească pe podea. Aceasta este o etapă semnificativă în dezvoltarea lor, deoarece le oferă o mai mare mobilitate și acces la diferite zone ale mediului înconjurător.
Este important de subliniat că absența târâtului nu trebuie să fie o sursă de îngrijorare. Ceea ce contează cu adevărat este intenția copilului de a se deplasa și de a explora lumea din jurul său. Fiecare copil are propriile metode și modalități de a atinge aceste obiective de dezvoltare, iar târâtul nu este singura cale.
SURSA FOTO: freepik.com @mnelen
Unul dintre momentele cele mai așteptate și emoționante pentru părinți este acela de a vedea primii pași ai bebelușului lor. Cu toate acestea, nu ar trebui să ne agităm sau să ne obsedăm în legătură cu momentul precis în care acești pași vor apărea. Dezvoltarea mersului la copii este un proces complex și individualizat.
Potrivit Patricia Martin Casas, specialist în Neurologie și Pediatrie, mulți copii pot să stea în picioare cu sprijin în jurul vârstei de 9 sau 10 luni. Cu toate acestea, dezvoltarea mersului independent, adică capacitatea de a merge dintr-o cameră în alta a casei, de obicei, nu are loc până la vârsta de 12 sau 18 luni.
Este esențial să înțelegem că fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare și că nu există o regulă strictă pentru momentul în care vor începe să meargă. Nu ar trebui să ne grăbim sau să forțăm acest proces, deoarece acest lucru poate fi nesănătos și chiar periculos. Forțarea copilului sau folosirea prea frecventă a plimbărilor pentru a-i stimula mersul poate cauza accidente grave.
Este interesant de notat că doar aproximativ 12% dintre copii încep să meargă între vârsta de 9 și 10 luni, conform experților în dezvoltare infantilă. Deci, dacă bebelușul tău nu a făcut încă primii pași în această perioadă, nu trebuie să te îngrijorezi. Fiecare copil are propriul său calendar de dezvoltare și, în cele din urmă, va ajunge acolo în propriul timp.
SURSA FOTO: freepik.com @dragonimages
Un alt moment importat în dezvoltarea bebelușilor este capacitatea lor de a recunoaște și de a răspunde la numele lor. Comunicarea cu micuții noștri este esențială, iar preocuparea noastră este să înțelegem când vor începe să recunoască și să interacționeze cu numele lor.
Potrivit experților în dezvoltare infantilă, dr. Clara Luna Parera și dr. Raquel Girón, medici pediatri primari, stimularea lingvistică joacă un rol important în această etapă. Este important să avem conversații cu bebelușii noștri, chiar dacă acestea pot părea fără sens la început. Aceste conversații ajută la dezvoltarea abilităților de comunicare ale bebelușului.
În general, în jurul vârstei de 10 luni, copiii încep să emită monosilabe și să repete silabe (și să imite cele familiare). Este în acest moment când pot să rostească cuvinte precum „tata” sau „mama”, deși într-un mod nespecific. De asemenea, încep să răspundă atunci când sunt numiți, recunoscând sunetul numelui lor.
Este important de menționat că, în această fază, înțelegerea semnificației numelui poate fi limitată sau chiar absentă. Cu toate acestea, acesta este un pas semnificativ în dezvoltarea lor lingvistică și de comunicare.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Unul dintre momentele cele mai așteptate în viața de părinte este acela când bebelușul rostește primele cuvinte. Cu toate acestea, este important să înțelegem că dezvoltarea limbajului la copii este un proces individual și variabil.
Potrivit Beatriz Holtkamp Álvarez, un logoped specializat în îngrijire timpurie, este de obicei normal ca bebelușii să înceapă să vorbească între vârsta de 12 și 18 luni. Cu toate acestea, există variabilitate, iar unii copii pot începe să vorbească mai târziu, chiar și după vârsta de doi ani sau chiar mai mult. Fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare, iar răbdarea este cheia în această etapă.
Este important să ne amintim că o întârziere în dezvoltarea limbajului nu înseamnă neapărat că există o dizabilitate sau o problemă care să afecteze dezvoltarea copilului. Unii copii pot comunica prin privire, gesturi sau sunete înainte de a rosti cuvinte. Acesta este modul lor de a se exprima și de a se pregăti pentru a-și dezvolta abilitățile de vorbire.
Beatriz Holtkamp Álvarez explică că putem începe să vorbim despre întârzierea limbajului atunci când există o diferență semnificativă față de copiii de aceeași vârstă, de cel mult un an și jumătate.
SURSA FOTO: freepik.com @Stasenko
Unul dintre cele mai uimitoare aspecte ale dezvoltării unui nou-născut este abilitatea lor de a începe să-și recunoască părinții. Cu toate acestea, procesul de recunoaștere variază în funcție de simțurile implicate.
Cercetări sugerează că nou-născuții sunt capabili să-și recunoască mama prin vocea ei aproape imediat după naștere. Vocea mamei devine un punct de referință important pentru ei. Cu toate acestea, recunoașterea vizuală poate dura un pic mai mult și este un subiect de interes pentru mulți părinți.
De fapt, nu va fi până în jurul vârstei de 8 luni când un bebeluș va începe să-și recunoască nu doar părinții, ci și alte persoane pe care le vede și cu care interacționează regulat. În această etapă, copilul începe să-și dezvolte abilitățile de recunoaștere vizuală și poate identifica părinții lor din cealaltă parte a camerei.
Este important să înțelegem că această dezvoltare este un proces gradual și individual. Fiecare copil are propriul ritm și propriile modalități de recunoaștere a părinților lor. Cu timpul, legătura dintre părinți și copil se va întări, iar copilul va deveni din ce în ce mai conștient de prezența și iubirea lor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Temele pentru acasă sunt o...
Bunele maniere la masă sunt...
