Vezi versiune Desktop
„Iubește-ți copilul! Nu este nimic mai dăunător pentru el decât să simtă că nu-ți pasă”, avertizează experții în parenting: „Rămân cicatrici pe viața!”
Cu toate acestea, în realitate, experții sugerează că micuții nu ar trebui să înceapă grădinița până la vârsta de doi sau trei ani. A face acest pas mai devreme poate fi pus în seama presiunii sociale, care îi determină pe părinți să se despartă de cei mici mai devreme decât ar fi necesar. De fapt, specialiștii susțin că cei mici nu au cu adevărat nevoie de acest mediu social înainte de această vârstă și că ar fi benefic să li se acorde mai mult timp acasă cu părinții lor.
În realitate, dezvoltarea emoțională a bebelușilor se construiește prin interacțiunea socială cu părinții. Nu există presiune să trimiți copilul la grădiniță în primii doi ani de viață, mai ales dacă aceștia au alte oportunități de socializare în acest interval. Esențial este ca aceste interacțiuni sociale să implice în principal părinții, deoarece voi sunteți factorul cheie în facilitarea dezvoltării abilităților sociale ale copiilor.
În primii ani, a merge la grădiniță poate deveni chiar un factor de stres, solicitând prea mult copiilor. Uneori, acest stres poate fi dificil de observat, deoarece copiii pot compensa în moduri neașteptate, cum ar fi regresia, comportamente agresive, dificultăți de somn sau creșterea frecvenței îmbolnăvirilor. Este important să fim conștienți de aceste semnale, deoarece pot indica o presiune prea mare asupra celor mici.
Cu toate acestea, există și perspective pozitive. De exemplu, dacă în familie se așteaptă un nou membru, aceasta poate fi o oportunitate benefică, oferind copilului o lume proprie, mai amplă. Este important să echilibrăm timpul petrecut la grădiniță, ținându-l sub control și asigurându-ne că beneficiile dezvoltării lor nu sunt umbrite de anxietate și stres asociate cu prelungirea excesivă a șederii în mediul grădiniței.
Realitatea este că nu există o abordare universală potrivită pentru toți copiii. Experiența la grădiniță poate fi stresantă pentru cei sub doi ani, indiferent de circumstanțe, însă nivelul de stres poate varia considerabil în funcție de personalitatea fiecărui copil. Factori precum supraîncărcarea senzorială, zgomotul, dificultatea de a comunica nevoile către îngrijitori, competiția pentru jucării și necesitatea adaptării la program pot contribui la anxietatea copiilor mici.
Este important să înțelegem că ideea de a introduce copiii mici la grădiniță este una modernă, care nu neapărat răspunde la nevoile acestora. Deși justificăm această experiență ca benefică pentru dezvoltarea lor socială și pregătirea pentru școală, uneori nu este optimă din punct de vedere academic și este supraevaluată din perspectivă socială.
Unii copii pot deveni ușor copleșiți și speriați în grupuri de copii, manifestând comportamente agresive sau devenind mai timizi. Semnalele de stres pot să nu fie evidente la prima vedere, iar un copil care pare în regulă în prezența profesorilor poate să experimenteze stres subiacent, cu nivele crescute de cortizol și alți hormoni de stres.
Dacă copilul tău reacționează cu plâns atunci când îl lași la grădiniță, este posibil să nu fie încă pregătit pentru această tranziție. În schimb, dacă se simte confortabil în grupuri de copii, experiențele scurte într-un astfel de mediu pot stimula și contribui la dezvoltarea sa. În final, fiecare copil are o personalitate distinctă, iar gradul de pregătire pentru grădiniță poate varia. Este important să ne adaptăm la nevoile individuale ale copilului și să nu uităm că, de la vârsta de doi ani înainte, legătura și figura ta ca părinte rămân esențiale.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Temele pentru acasă sunt o...
Bunele maniere la masă sunt...
