Vezi versiune Desktop
„Iubește-ți copilul! Nu este nimic mai dăunător pentru el decât să simtă că nu-ți pasă”, avertizează experții în parenting: „Rămân cicatrici pe viața!”
Dacă sunteți în căutarea unor principii eficiente pentru creșterea sănătoasă și emoțional echilibrată a copiilor, acesta este articolul potrivit pentru voi.
Iată cele 10 porunci ale educației emoționale, potrivit psihologului Carmen Esteban.
SURSA FOTO: freepik.com @tatsy
Psihologul pentru copii Carmen Esteban împărtășește o practică pe care o folosește cu propria fiică, menită să-i reamintească cât de mult o iubește și momentele specifice în care dragostea aceasta se manifestă.
„Poate părea un pic clișeic la început, dar efectele sale pozitive, atât pentru tine cât și pentru copilul tău, sunt imediate și palpabile”, explică ea.
Aceasta implică să-i spui copilului tău următoarele: „Te iubesc enorm, dar mai important, te iubesc constant. Te iubesc când ne bucurăm împreună, dar și în momentele când sunt supărată pe tine. Te iubesc când te descurci bine, dar și când greșești. Te iubesc tot timpul! Te iubesc atât când suntem împreună, cât și când suntem separați. Te iubesc mereu, necondiționat.”
Mulți consideră comparațiile între persoane ca fiind motivante, însă acestea de fapt adaugă presiune, care pe termen lung poate provoca probleme de anxietate și scăderea stimei de sine.
A educa în spiritul valorilor nu este un proces simplu, cerând devotament și timp considerabil, iar în adolescență, multe dintre aceste valori vor fi adesea contestate și încălcate.
Educația în valori necesită, pe lângă timp, model exemplar și perseverență. Aceasta presupune abandonarea metodelor rapide precum șantajul emoțional, sistemele de recompense și pedepse. A educa în baza valorilor înseamnă a încuraja copilul să înțeleagă și să simtă efectele comportamentului său asupra propriei persoane.
Astfel, îl stimulezi să mediteze la cum acțiunile sale pot influența pe alții și la consecințele acestora, fie ele pozitive sau negative.
Valorile sunt nenumărate, de aceea este important ca fiecare familie să determine care sunt cele mai importante pentru ea.
Familiile trebuie să se dedice educării și creșterii viitorilor adulți care să fie autonomi și independenți. Contrar opiniei comune în multe familii, copiii nu sunt proprietatea părinților. Există o diferență subtilă între a îndoctrina și a educa.
Îndoctrinarea presupune impunerea propriului tău mod de gândire și comportament asupra copilului, considerându-l cel corect, pe când educația implică ghidarea copilului, respectându-i propriul mod de a gândi și de a acționa.
Poate părea surprinzător, dar este important să nu îți lauzi copilul în exces. Cum să nu-i recunoști meritele? Bineînțeles că da! Totuși, este esențial să distingem între întărire și încurajare versus lăudare.
Încurajează-l pe copilul tău apreciind lucrurile pe care le face bine, subliniind egalitatea și nu superioritatea față de alții. Punctează mai mult procesul decât rezultatul și oferă feedback constructiv care să-l ajute să se dezvolte și să se îmbunătățească.
SURSA FOTO: freepik.com @kocamir
Dialogul cu copilul este esențial în procesul de învățare. Tradițional, se crede că un copil trebuie pedepsit atunci când greșește pentru a învăța lecția necesară. Totuși, există alternative respectuoase la pedepse: stabilirea limitelor și aplicarea consecințelor.
Limita este definită înainte de apariția unei probleme, oferind copilului un cadru clar de comportament, în timp ce consecințele sunt impuse după ce problema a avut loc, pentru a-i arăta efectele acțiunilor sale.
Este natural ca părinții să-și dorească ceea ce este mai bun pentru copiii lor, dar definiția „celui mai bun” este profund subiectivă și poate varia semnificativ de la o persoană la alta. „Cel mai bun” nu este universal și nici o opțiune nu este neapărat superioară celeilalte.
Problema apare când părinții încearcă să impună propriile lor viziuni despre ce este „cel mai bun” pentru copii, ignorând opiniile și dorințele acestora.
Este destul de frecvent să observi părinți care transferă propriile aspirații neîmplinite asupra copiilor lor, presupunând că acestea sunt și cele mai adecvate pentru ei, fără a considera dorințele autentice ale copiilor.
Este esențial pentru noi ca părinți să dorim ca micuții noștri să fie sinceri și să nu ne mintă. Totuși, realitatea este că mulți adulți le spun minciuni copiilor. Un proverb evreu subliniază: „Cu o minciună poți merge departe, dar fără nicio speranță de a te întoarce.”
Minciuna declanșează neîncrederea, și este evident că majoritatea familiilor își doresc să cultive un mediu de încredere și siguranță alături de copiii lor.
Nu există emoții „bune” sau „rele”; toate sunt esențiale și pot fi constructive dacă sunt gestionate corespunzător. Adesea, întrebați despre ce își doresc pentru copiii lor, mulți părinți vor răspunde: „Îmi doresc ca copilul meu să fie fericit.”
La prima vedere, această dorință pare inofensivă. Cu toate acestea, problema apare când acest ideal de fericire suprimă sau ignora alte emoții mai puțin confortabile pe care le-ar putea experimenta copilul.
„Tudor, trezește-te, întârziem la școală!”, „Tudor, nu te-ai îmbrăcat încă?”, „Tudor, ți-ai spălat dinții? Nu mai pierde timpul! Haide!”, „Tudor, grăbește-te, altfel nu te vor lăsa să intri în clasă!”
Imaginează-ți cum se simte Tudor. Probabil este stresat, obosit și copleșit. Copiii au nevoie de timp să crească la ritmul lor. Așa cum o tocăniță tradițională necesită ore întregi de fierbere la foc mic, la fel este și cu copilăria: are nevoie de timp pentru a „fierbe” corespunzător.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Temele pentru acasă sunt o...
Bunele maniere la masă sunt...
