Foto: Freepik@freepik

În acest context, devine ușor să uităm că aceste reacții sunt parte firească din dezvoltarea lor emoțională și că, în loc să fie "corectate", ar trebui să fie înțelese și gestionate cu empatie. Despre acest lucru a vorbit Urania Cremene într-un video postat pe TikTok.

”Copiii noștri sunt copii doar o dată. Noi avem doar o singură dată șansa să facem lucrurile bine, să fim părinții pe care fiecare copil îi merită. Să nu ne distanțăm de ei, mai ales atunci când în ei doare, când în ei e furtună de emoții și au atâta nevoie de contact, de acceptare, de înțelegere. Să descifrăm mesajele din spatele lacrimilor și nervilor. ”Mami, ia-mă în brațe și topește-mi dorul”, ar vrea să spună copilul care te vede după mai multe ore în care ai fost plecată. Dar el nu știe cum să pună în cuvinte, așa că plânge sau te lovește sau te respinge.

”Mami, mi-e greu la grădiniță pentru că tu nu ești acolo să mă ajuți atunci când nu știu să mă port cu ceilalți copii sau când nu vreau să dorm și mi-e frică de reacția educatoarei”. Ar vrea să ne spună copiii atunci când nu vor să coboare din mașină sau trântesc ghiozdănelul pe trotuar și fac o criză în fața porții de la grădiniță. Problema este că plânsul și nervii sunt privite a fi comportamente care trebuie corectate sau care ne enervează pe noi, adulții. Așa că, ce aud copiii nu este: ”E firesc să simți frică sau furie, dor sau frică”, ci de cele mai multe ori copiii aud: ”Nu e frumos să plângi” ”Ești mare de acum” sau ”Gata cu plânsul că nu mai pot, mă scoți din sărite!”. Adică preluăm emoțiile copiilor și devenim și noi furioși. Astfel de cuvinte și reacții nu îi ajută să dea afară ce simt ei, ci doar adaugă frustrare și durere”, a explicat expertul în parenting, Urania Cremene. 

Plânsul și crizele de nervi ale copiilor sunt, de fapt, expresii ale unor emoții pe care ei nu le pot verbaliza. Frica, frustrarea, neputința sau dorul sunt trăiri intense, iar copiii nu au încă abilitățile necesare pentru a le gestiona singuri. În loc să vedem aceste momente ca fiind comportamente care trebuie corectate, ar trebui să le privim ca pe ocazii de conectare și învățare. În esență, copilul nu plânge pentru a ne enerva sau pentru a ne manipula, ci pentru că nu știe cum altfel să își exprime nevoile emoționale.

Expertul în parenting Urania Cremene a subliniat faptul că atunci când copiii sunt certați sau reprimați pentru aceste manifestări emoționale, ei nu învață să își gestioneze emoțiile, ci, din contră, își ascund sentimentele sau devin și mai frustrați. „Preluăm emoțiile copiilor și devenim și noi furioși,”a explicat Urania Cremene.

În loc să le oferim un spațiu sigur în care să se exprime, le transmitem indirect că emoțiile lor sunt inacceptabile. Aceasta nu doar că nu le rezolvă disconfortul, dar adaugă straturi suplimentare de anxietate și durere.

În concluzie...

Plânsul și nervii copiilor nu sunt probleme care trebuie eliminate sau corectate. Ele sunt semnale ale unor nevoi emoționale profunde care cer atenția și înțelegerea noastră. În loc să le respingem sau să le minimizăm, ar trebui să le oferim copiilor sprijinul necesar pentru a învăța cum să își gestioneze emoțiile într-un mod sănătos.

Așa cum subliniază Urania Cremene, reacțiile noastre de furie și respingere nu fac decât să adauge frustrare și durere. În schimb, putem alege să fim părinți care validează și sprijină emoțiile copiilor, ajutându-i astfel să crească într-un mediu plin de acceptare și înțelegere.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.