Copii de opoziție, 4 reguli de aur pentru a-i „gestiona” acasă
Data publicării:
Definiția unui copil opozițional se aplică unei personalități care manifestă atitudini provocatoare sau agresive, care sunt greu de gestionat de părinți și profesori. Aveți grijă, totuși, să nu confundați (sau să etichetați imediat) astfel de comportamente cu patologia specifică, adică tulburarea opozițională sfidătoare (TPD) care necesită un diagnostic precis. 

SCENARIUL 1: Într-o duminică după-amiază, un copil se joacă calm cu PlayStation. Tatăl său îl invită să o oprească pentru că trebuie să-și termine temele. Reacționează cu un „nu” ferm: părintele insistă cu răbdare, până când, obosit și frustrat, ridică vocea. În acel moment, fiul sare în sus, aleargă spre el și îl lovește cu piciorul în gleznă.

SCENARIUL 2: Într-o clasă primară, un profesor îi cere unui elev să completeze o carte și să o coloreze. El refuză și răspunde solicitărilor repetate strigând: „Nu, nu o voi face!”. Profesorul ridică și el tonul și copilul aruncă cartea pe jos în timp ce rostește o înjurătură.

Când un copil procedează astfel, ca în aceste două exemple, astăzi termenul „opozițional” este folosit din ce în ce mai des și apare și în formele de evaluare a comportamentului școlar.

Iată 4 reguli de aur pentru gestionarea copiilor opoziționali acasă. 

1. Evaluarea este mai bună decât pedepsirea

Principala problemă a copilului opozițional este că se activează un cerc vicios: adultul dă reguli, acasă, la școală sau în sport, copilul se străduiește să le respecte, se simte „rău” și se comportă prost.

Iată, deci, o pedeapsă de la părinte sau profesor care transformă relația dintre cei doi într-un „test de forță musculară”. Sancțiunea întărește ideea copilului că toată lumea este supărată pe el, iar singura modalitate de a se apăra este să fie mereu cel mai puternic.

Pentru a rupe acest cerc vicios, cea mai eficientă strategie este să încercăm să-l îmbunătățești pe copil prin adoptarea unei abordări empatice, bazate pe autoritate.

2. Petrece timp de calitate cu el: ajută copilul opozițional să simtă că adultul îl iubește chiar dacă deseori se comportă prost

O modalitate bună de a preveni și de a „înmuia” atitudinile unui copil de opoziție este să petreceți timp de calitate cu el în fiecare zi. Nu este atât de important ceea ce faci, ci faptul de a împărtăși niște momente speciale.

A fi fericiți împreună îl ajută pe copil să simtă că ne pasă de el, chiar dacă deseori se comportă prost. Acest lucru îi permite, de asemenea, să  uite de imaginea negativă pe care o are despre sine.

3. Lăudați copilul când face ceva bine și invitați-l să îndeplinească mici sarcini

„Cuvintele vindecătoare”, de exemplu „e plăcut să te privesc desenând”, „Sunt mândru că înoți ca un pește!” ele compensează judecăţile negative pe care le primeşte copilul opoziţional. Este foarte important să-i spui fiului tău fraze de genul acesta, legându-le mereu de un motiv concret, deoarece ele îl ajută să-și reechilibreze fragila stimă de sine.

O altă stratagemă este de a-l invita să realizeze mici acțiuni pe care le poate face fără plângeri. ”Poți să-mi dai farfuria aceea, te rog?”, ”Ai vrea să vii cu mine la pivniță pentru o clipă?”.

În acest fel, copilul descoperă că este plăcut să fie ascultător în lucrurile mărunte, ceea ce nu este slăbiciune, ci un moment frumos în relație pe care adultul îl recunoaște.

4. Acțiunea educațională trebuie să fie consecventă în timp pentru a „atenua” atitudinile de opoziție

Părinții ar trebui să ignore atitudinile ușor opoziționale ale copilului și să intervină doar față de cele mai puternice.

Dacă adultul devine tensionat în legătură cu orice, acesta alimentează mecanismul provocării. Din acest motiv, este oportun să decidem care comportamente sunt inacceptabile și care sunt mai puțin grave sau tolerabile.

Când încălcările sunt minore, folosiți ironia pentru a „stinge focul”. ('Ah, e noroi peste tot, dar astăzi chiar vrei să o faci pe mama să muncească din greu!').

În cazurile grave, însă, este mai bine să îți exprim la maxim supărarea și mai ales dezamăgirea: în acest fel, empatia este activată și la copil, care simte același sentiment neplăcut ca și adultul.

În orice caz, este nevoie de timp pentru a schimba comportamentele de opoziție, este esențial ca acțiunea educațională să devină o practică coerentă și consolidată de zi cu zi.



Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.



Autorul articolului: Elena Didila
Categorie: Comportamente si Emotii

Articole similare

DC Media Group Audience

Cele mai noi articole

Top citite
Cele 20 de prenume ale celor mai deștepți oameni, conform unui studiu / FOTO: freepik.com @yarruta

Cele 20 de prenume ale celor mai deștepți oameni, conform unui studiu

Fotografie de la Pixabay/ Pexels

Mamă de fată? 11 lucruri de făcut împreună cu fiica ta înainte de a împlini 18 ani

Cel mai mare reproș pentru școala în forma actuală. Urania Cremene: „Produce peste 50% rebuturi! De ce ne dorim să inventăm roata? De ce chinuim profesorii?” / FOTO: freepik.com @The Yuri Arcurs Collection

Cel mai mare reproș pentru școală, în forma actuală. Urania Cremene: „Produce peste 50% rebuturi! De ce ne dorim să inventăm roata? De ce chinuim profesorii?”

Relația părinților cu școala, „terifiantă”. Urania Cremene: „Sunt extraordinar de multe dovezi că sistemul NU funcționează! Și îți pui întrebarea: e copilul meu de vină?” / FOTO: freepik.com @syda_productions

Relația părinților cu școala, „terifiantă”. Urania Cremene: „Sunt extraordinar de multe dovezi că sistemul NU funcționează! Și îți pui întrebarea: e copilul meu de vină?”

pixel