Vezi versiune Desktop
„Iubește-ți copilul! Nu este nimic mai dăunător pentru el decât să simtă că nu-ți pasă”, avertizează experții în parenting: „Rămân cicatrici pe viața!”
Cu toate acestea, nu ar trebui să privim acest lucru ca pe o provocare sau ca pe ceva copleșitor. Mai degrabă, ar trebui să-l vedem ca pe o oportunitate de a explora și de a învăța lucruri noi, care poate nu ne sunt familiare din propriile noastre experiențe de creștere sau din interacțiunile cu alți copii.
Dar cum o facem? Cum să tratezi un copil cu mult caracter?
SURSA FOTO: pexels.com @Charles Parker
În căutarea unui răspuns clar, este esențial să deslușim diferența fundamentală dintre caracter și temperament.
Temperamentul este acel set de trăsături înnăscute, o parte a identității noastre pe care am moștenit-o genetic. Este un teritoriu stânjenitor pentru schimbare, fiind în mare parte rezistent la influențele exterioare, educație sau mediu. În esență, temperamentul este o parte din noi pe care nu o putem controla sau ajusta.
Pe de altă parte, caracterul reprezintă aspectul învățat al personalității noastre. Deși poate fi influențat de factori genetici, caracterul este mai supus schimbării și educării. Acesta poate fi sculptat și modelat prin experiențe de viață, educație și influențe externe.
Deci, să ne concentrăm pe ceea ce putem schimba - caracterul - și să înțelegem că temperamentul nostru este o parte a ceea ce suntem, o moștenire genetică ce definește unul dintre elementele fundamentale ale personalității noastre.
Atunci când ne referim la cineva cu „mult caracter”, de obicei, ne referim la o persoană care trăiește emoțiile într-un mod intens și are dificultăți în a le controla sau gestiona adecvat.
Trebuie să facem o distincție importantă între conceptul de a avea „mult caracter” și „a avea un caracter puternic”, pe care o vom clarifica mai jos. Dar prima întrebare care se pune este cum putem să ne ocupăm de copiii care au această intensitate emoțională?
E important să ținem cont că învățarea și confortul merg mână în mână pentru toți, indiferent de vârstă. Și da, acest principiu se aplică și copilului dumneavoastră. Ce îl face cel mai fericit și îi trezește interesul? Răspunsul este, în mod probabil, unul simplu: joaca.
Deci, în loc să impuneți pedepse sau să restricționați timpul de joacă al copilului, puteți folosi joaca ca o resursă valoroasă pentru a modela comportamentul său. Această abordare îi va permite să învețe cum să recunoască și să exprime emoțiile într-un mod asertiv.
Veți observa că abordarea situațiilor cu umor, râs și distracție, în care explicați clar așteptările, poate aduce rezultate mai bune decât pedepsele sau mustrările.
În momentele în care observăm alți copii ale căror comportamente par mai ușor de gestionat, este tentant să cădem în capcana comparațiilor și să rostim cuvinte precum: „de ce nu te poți purta ca acel copil?” sau „ar trebui să fii ca X, care se comportă bine”.
Însă această abordare nu aduce beneficii și, în schimb, poate face ca propriul copil să se simtă frustrat și înjosit, întrucât, în cele mai multe cazuri, nu poate sau nu dorește să fie ca alții.
Rolul părinților și al familiei este să ofere un mediu sigur și plin de iubire pentru copil. Compararea cu alți copii poate cauza doar tristețe și durere, în loc să încurajeze dezvoltarea sănătoasă a copilului. Așadar, evitând comparațiile, putem construi o relație mai empatică cu cei mici.
SURSA FOTO: pexels.com @Arina Krasnikova
Empatia este o abilitate esențială în interacțiunea cu orice copil, indiferent de personalitatea sau temperamentul său. Această calitate ne permite să ne punem în locul lui și să înțelegem mai bine experiențele și emoțiile lui.
Este important să nu minimalizăm sau să reducem sentimentele copiilor. În schimb, ar trebui să îi ascultăm cu atenție și să îi încurajăm să ne explice ceea ce simt. Folosirea expresiilor precum „și eu am simțit așa”, „înțeleg cum te simți” sau „mi s-a întâmplat și mie” poate construi un pod de înțelegere între voi.
Așa cum spunea Carl Jung, „copiii sunt educați prin ceea ce este adultul și nu prin vorbele lui”. Prin urmare, empatia și acordarea de atenție autentică pot avea un impact semnificativ în dezvoltarea și educația copiilor noștri.
O strategie eficientă pentru a ajuta copilul cu mult caracter să gestioneze mai bine intensitatea sa emoțională este implicarea activă în ceea ce faci. Această abordare nu doar că îl face să se simtă valorizat, ci îi oferă și oportunitatea de a învăța să coopereze și să colaboreze.
Nu este vorba doar despre a implica copilul, ci și despre tine. În loc să-i dai sarcini sau să-i ceri să facă lucruri de unul singur, alătură-te și tu acțiunii. De exemplu, spuneți împreună „să ne spălăm pe dinți!” în loc să-l trimiteți singur la periaj. Această implicare activă poate crea un mediu de învățare și colaborare benefic pentru ambii.
Un aspect important în educația copilului este să nu uiți să explici motivele din spatele regulilor și cerințelor pe care le impui. Nu este suficient să-i spui simplu ce trebuie să facă sau ce aștepți de la el. Este esențial să îi oferi o înțelegere clară a motivelor pentru acele reguli.
De exemplu, în loc să-i spui copilului că trebuie să rămână așezat într-un restaurant fără alte explicații, poți să îi comunici că restaurantul este un loc în care toată lumea își dorește să mănânce în liniște și că alergatul sau zgomotul poate deranja pe ceilalți. Poți chiar să-l întrebi: „nu crezi că asta ar putea fi deranjant pentru ceilalți?” În acest fel, îi oferi un motiv și o înțelegere mai profundă a regulii, ceea ce îl poate motiva să își ajusteze comportamentul.
Când vine vorba de copiii cu un caracter puternic, o abordare rigidă bazată pe disciplină strictă poate să nu dea roade. De fapt, poate amplifica comportamentele provocatoare.
Prin urmare, o strategie eficientă este să le oferiți copiilor opțiuni în măsura în care este posibil. Lăsați-i să ia decizii în ceea ce privește anumite aspecte. Puteți negocia cu ei, astfel încât decizia să fie rezultatul unei înțelegeri reciproce, nu al unei impuneri. Această abordare le permite să se implice mai mult și să se simtă mai responsabili pentru propriile alegeri, făcând colaborarea cu ei mai eficientă.
SURSA FOTO: pexels.com @Alexander Dummer
Crizele de furie sunt momente extrem de dificile pentru orice părinte și pot reprezenta o temere majoră în viața multora. Chiar dacă nimeni nu dorește să se confrunte cu astfel de situații, ele pot apărea, iar este important să știți cum să reacționați:
Preveniți: Primul pas este să încercați să preveniți crizele de furie. Evitați locurile sau situațiile care pot declanșa astfel de reacții, atunci când este posibil.
Mențineți-vă calmul: Cu toate că este dificil să rămâneți calmi în fața unei crize de furie, amintiți-vă că micuțul vă privește ca pe un exemplu. Dacă păstrați liniștea, va fi mai ușor pentru el să se calmeze.
Oferiți sprijin emoțional: Încercați să mențineți copilul calm în timpul crizei de furie. Îl puteți însoți, îmbrățișa, sprijini și asigura că sunteți acolo pentru el. Spuneți-i că veți fi alături pentru a-l ajuta să treacă peste moment.
Fiți consecvenți: Una dintre cele mai importante aspecte este consecvența. Nu negați sau nu schimbați limitele și consecințele stabilite. Dacă ați comunicat o limită și consecințele ei, asigurați-vă că le aplicați.
Gândiți-vă că: „copiii ar trebui să fie modele pentru noi, părinții, deoarece sunt îmbrăcați cu spiritul din care au venit: curați, nevinovați, plini de bucuria vieții” - Gerry Spence"
Adesea, vorbim despre copii cu mult caracter, dar nu trebuie să uităm să apreciem și caracterul puternic, care nu este întotdeauna la fel.
În cazul copiilor cu un caracter puternic, aceștia au adesea dorința de a întreba și de a face lucrurile în felul lor. Și aceasta nu este o trăsătură negativă. Dimpotrivă, poate indica o dorință puternică de a experimenta viața pe deplin.
De obicei, copiii cu un caracter puternic au încredere în sine și sunt clarvăzători cu privire la obiectivele lor și la ceea ce doresc să realizeze.
În cazul în care vă simțiți provocat să gestionați comportamentul unui astfel de copil, încercați să vedeți partea pozitivă a situației. Concentrarea acestui caracter puternic poate aduce rezultate excelente.
Deci, deși un copil cu un caracter puternic poate fi o provocare, nu înseamnă că va fi un copil dificil. Folosind răbdare și iubire, puteți aborda diferite metode de a-i explica lucrurile. Cu siguranță, veți reuși să navigați cu succes prin această perioadă de dezvoltare!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Temele pentru acasă sunt o...
Temele pentru acasă sunt o...
