Vezi versiune Desktop
Meditațiile | Cât costă succesul școlar și la ce preț emoțional? Ana-Maria Zamfir, la Părinți Prezenți / VIDEO
Fără să-și dea seama, mulți părinți descoperă că încercarea lor de a îndepărta orice obstacol posibil din calea copiilor poate duce la rezultate contraproductive. În loc să crească indivizi puternici și pregătiți pentru provocările vieții, există riscul ca aceștia să educe generații „de sticlă” - tineri care, lipsiți de experiențe care să-i întărească, pot deveni mai puțin capabili să înfrunte realitățile lumii.
Această abordare, deși născută din cele mai bune intenții, poate limita dezvoltarea copiilor, transformându-i în indivizi tot mai dependenți de sprijinul constant al părinților. Așadar, este esențial să găsim echilibrul potrivit între a oferi susținere și a le permite celor mici să înfrunte și să învețe din provocările vieții, astfel încât să crească în adulți rezilienți și pregătiți pentru orice.
SURSA FOTO: freepik.com @Mariaprovector
Niciun părinte nu își dorește ca micuții să treacă prin suferințe sau să se confrunte cu dificultăți, așa că este în firea lucrurilor ca aceștia să depună eforturi considerabile pentru a le ușura calea. Cu toate acestea, atunci când această dorință de a proteja îi determină să preia prea multe responsabilități pentru copii, să ia decizii în locul lor și să le evite lupta proprie, consecințele pot fi mai puțin benefice decât se așteaptă.
Practic, când îi protejezi prea mult pe cei mici, îi privezi de șansa de a învăța și de a-și dezvolta propriile abilități. Astfel, se poate întâmpla să crești copii răsfățați și dependenți, care se simt neputincioși atunci când se confruntă cu provocări și care aruncă prosopul la cel mai mic semn de dificultate, deoarece nu au fost învățați să facă față problemelor.
Generația „de sticlă” se confruntă cu provocări distincte. Acești tineri, deși adesea au așteptări mari și se plâng frecvent de circumstanțele lor, nu realizează că, în multe cazuri, au un nivel de confort și oportunități mult mai mari decât generațiile anterioare. Cu toate acestea, se simt frustrați, fără să înțeleagă că în spatele percepției lor se ascund instabilitate emoțională, nesiguranță personală și o sensibilitate neexplorată.
Pe parcursul evoluției lor, acești copii cresc să devină adulți care se simt nesiguri în fața vieții și care cedează la fiecare eșec. Sunt indivizi fragili, sensibili la critici, lipsiți de hotărâre și reticenți să iasă din zona lor de confort. Aleg să evite riscurile și să rămână într-o stare de pasivitate, dificultându-le luarea deciziilor și explorarea unor noi oportunități. Este important să recunoaștem că, în încercarea de a-i proteja, nu trebuie să le negăm șansele de a-i crește adulți independenți și puternici, capabili să înfrunte viața cu încredere.
SURSA FOTO: freepik.com @fotosparrow
Când discutăm despre educația copilăriei, permisivitatea excesivă, absența limitelor și încurajarea dependenței nu sunt parteneri ideali. La fel, nici răsfățul exagerat, supraprotecția sau lipsa responsabilităților nu contribuie la dezvoltarea unei baze solide pentru viitorul adulților. Desigur, aceasta nu înseamnă că iubirea, sprijinul și oferirea de oportunități nu sunt esențiale. Însă, găsirea unui echilibru între ceea ce părinții pot oferi și limitele necesare este esențială pentru ca cei mici să-și dezvolte abilitățile.
Educația copiilor este un labirint complex, influențat de numeroși factori, dar există câteva chei practice pe care le puteți folosi pentru a evita ca aceștia să devină adulți slabi și răsfățați. Iată câteva principii pe care le puteți integra în creșterea copiilor voștri, conform specialiștilor:
De la o vârstă fragedă, este important să îi învățăm pe copii arta luării propriilor decizii. Această abilitate nu numai că le va conferi independență și încredere în sine, ci îi va îndruma și să-și asume responsabilitatea pentru alegerile pe care le fac. Prin urmare, încurajarea lor să facă alegeri mici, precum selecția hainelor sau a fructelor preferate, încă din copilărie, reprezintă o investiție semnificativă în viitorul lor.
Îi puteți implica în procesul decizional și în aspecte mai importante, solicitându-le părerea cu privire la deciziile familiale. Această practică nu doar îi învață să ia decizii cu discernământ, ci îi pregătește și pentru responsabilitățile mai mari din viața lor. Prin construirea acestei abilități esențiale, copiii vor dezvolta o capacitate de a lua decizii rapide și informate, avantajos pentru parcursul lor pe măsură ce cresc.
Încurajarea copiilor să-și asume responsabilități este un pas important în dezvoltarea lor. Această abordare nu se rezumă doar la îndeplinirea unor sarcini casnice minore sau a obligațiilor în cadrul familiei, cum ar fi curățarea camerei sau măturarea frunzelor de pe terasă. Mai mult decât atât, este despre conștientizarea faptului că fiecare acțiune pe care o întreprindem are consecințe.
Prin implicarea în responsabilități, copiii nu doar că învață să ducă la bun sfârșit sarcini zilnice, ci și să înțeleagă importanța de a-și asuma responsabilitatea pentru acțiunile lor. Aceasta devine o modalitate simplă de a dezvolta gândirea anticipată și de a-i învăța să recunoască și să corecteze eventualele greșeli. În acest mod, ei își formează un caracter puternic și capabil să înfrunte provocările vieții cu încredere.
Copiii au nevoie de spațiu și autonomie pentru a învăța și, da, pentru a experimenta și greși. Prin urmare, este esențial să nu umbriți mereu pe lângă ei, supervizându-i excesiv sau supraprotejându-i pentru a-i feri de orice pericol în timpul jocului sau a dezamăgirilor. Copiii trebuie să se bucure de libertatea de a explora lumea, de a descoperi minunile din jurul lor și de a-și croi propria cale.
Aceasta implică, de asemenea, să le permiteți să facă greșeli și să învețe din ele. Desigur, nu înseamnă că nu sunteți alături de ei pentru a-i sprijini, dar este important ca aceștia să devină responsabili pentru propria lor viață pe măsură ce cresc. Așadar, în loc să-i protejați excesiv, încurajați-i să-și asume controlul și să-și construiască propriul drum, oferindu-le încrederea de a-și gestiona viața cu înțelepciune și curaj.
Pentru a preveni apariția fragilității în viitorul adulților, este important să îi educați pe copii într-o autentică cultură a efortului. Aceștia trebuie să înțeleagă că, pentru majoritatea oamenilor, orice recompensă necesită un sacrificiu, fie că este vorba despre o jucărie primită de Crăciun sau despre o evadare de weekend, până la obținerea notelor bune la școală sau menținerea unei relații cu prietenii.
În această călătorie numită viață, tot ceea ce merită cu adevărat impune un efort susținut. Prin a-i învăța această lecție de la o vârstă fragedă, copiii își pot dezvolta reziliența și capacitatea de a se confrunta cu provocările cu încredere. Cu cât își asimilează mai devreme conceptul că succesul vine odată cu munca depusă, cu atât vor fi pregătiți să facă față cu brio provocărilor vieții și să obțină recompensele meritului propriu.
În loc să îi izolați de probleme și să îndepărtați obstacolele din calea lor, este esențial să-i pregătiți pe copii să înfrunte provocările cu propriele resurse. Furnizați-le instrumentele necesare pentru a rezolva problemele vieții și ajutați-i să dezvolte o stimă de sine robustă, capabilă să-i îndrume să se ridice și să se reinventeze atunci când întâmpină obstacole dificile. Prin această pregătire, vor fi înzestrați cu abilitățile necesare pentru a aborda viața cu încredere, chiar și atunci când nu sunteți fizic alături de ei pentru a-i sprijini.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Temele pentru acasă sunt o...
Bunele maniere la masă sunt...
Dezvoltarea unui copil trece...
