Cele mai frecvente expresii folosite de mame în timpul nașterii. Moașă: „Nu trebuie să vă cereți scuze, aceste aspecte nu contează!”
Copilul tău țipă și te lovește.
Profesorul spune că micuțul a folosit un cuvânt urât.
Preadolescentul tău lasă hainele murdare pe podea, din nou.
Adolescentul tău a mințit.
Ce spui?
„DE CE AI FĂCUT ASTA?”
Punând această întrebare, încercați să înțelegeți ceea ce s-a întâmplat. Încercați să-i zguduiți să-și dea seama că acesta nu este un comportament bun. Și cu siguranță încerci să transmiți că acest lucru nu ar trebui să se întâmple din nou.
Și totuși să întrebi „de ce” este una dintre cele mai ineficiente întrebări pe care le poți pune unui copil.
Iată de ce…
SURSA FOTO: freepik.com @gzorgz
Întrebarea la care niciun copil nu poate răspunde cu adevărat este: „de ce ai făcut asta?” Copiii acționează dintr-o varietate de motive - explorând lumea, testând limitele, căutând propria individualitate și altele.
Dar copiii nu pot articula întotdeauna aceste motive pentru că încă își descoperă viața și încă încearcă să înțeleagă de ce fac ce fac - o călătorie cu care, sincer vorbind, ne confruntăm toți în viața noastră. De câte ori ca adulți ne-am întrebat: „De ce am făcut asta?”
Punerea acestei întrebări nu garantează un răspuns corect. Poate că nici tu nu poți identifica întotdeauna propriile tale motive. În plus, întrebarea „de ce” poate genera rușine și confuzie, făcându-i pe copii să se simtă incapabili sau insuficienți.
La fel ca și pentru noi, pentru copiii noștri, adesea „de ce” rămâne un mister și pot inventa un răspuns, care nu este neapărat adevărat.
În schimb, întrebând „ce” îi încurajează pe copii să reflecte asupra comportamentului lor și să fie motivați să facă alegeri mai bune:
Ce putem face în legătură cu asta?
La ce te-ai gândit când ai făcut asta?
Ce poți face diferit data viitoare?
Care ar putea fi consecințele acțiunilor tale?
Întrebările „ce” sunt mai utile, potrivit flourishtogether.com, deoarece îi îndeamnă pe copii să caute în interiorul lor răspunsurile și să devină mai conștienți de consecințele acțiunilor lor.
Un copil mic ar putea crede că strigând și plângând va atrage atenția. Însă le poți arăta că există modalități mai bune de a-și exprima nevoile și dorințele.
Copilul tău ar putea să recunoască că a folosit un limbaj nepotrivit, să își ceară scuze și să fie de acord să folosească cuvinte mai adecvate.
Preadolescentul tău ar putea să propună să mute coșul de rufe în baie.
Adolescentul tău ar putea să își dea seama singur că minciuna nu a meritat.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Experții de la Universitatea...
Psihologul Luciano Montero...
Experții de la Universitatea...