Vezi versiune Desktop
„Iubește-ți copilul! Nu este nimic mai dăunător pentru el decât să simtă că nu-ți pasă”, avertizează experții în parenting: „Rămân cicatrici pe viața!”
În timp ce te ocupi de pregătirea cinei, îi propui copilului tău să înceapă să deseneze. Însă, din păcate, micuțul are alte planuri pentru tine. După câteva momente, îl auzi chemându-te: „Tată, mă poți ajuta să colorez norul?” sau „M-am plictisit, putem să facem Lego împreună?” Așa că renunți pentru moment la pregătirea mesei și te dedici câteva momente să te joci cu el.
Chiar dacă nu este mereu ușor să înveți să te joci singur, este un pas foarte important în dezvoltarea copilului.
De la o vârstă fragedă, micuțul tău a fost mereu înconjurat de adulți care îi ofereau activități și cu care să se distreze: dădacă, prieteni, îngrijitoare, și altele. La școală, acest lucru se repetă, fiecare moment al zilei fiind plin de activități organizate.
Însă, atunci când ajunge acasă, se simte destabilizat de nevoia de a se juca singur!
O altă explicație ar putea fi că nu a avut ocazia să învețe să se bucure de timpul petrecut singur în propria cameră și să exploreze jucăriile de unul singur.
SURSA FOTO: freepik.com @nunezimage
De la vârsta de 3 ani, copilul începe să fie capabil să se joace singur și să tolereze o anumită perioadă de singurătate. La această vârstă, el își dezvoltă o lume imaginară bogată și poate petrece ore întregi implicându-se în jocuri cu păpuși sau figurine, creând și explorând diverse povești și scenarii, cu condiția să aibă libertate totală și să nu fie deranjat.
Totuși, ca părinte, este posibil să nu fie întotdeauna ușor să accepți acest lucru.
Pentru a ajuta copilul să petreacă timp singur, este important să te convingi că este în regulă să fie independent și să nu fie sub supravegherea ta constantă.
Încrederea în faptul că nu este expus unor pericole majore atunci când este singur în camera lui este esențială: de exemplu, nu este nevoie să-ți faci griji că va înghiți plastilină în mod inevitabil!
Începe prin a-i explica că putem petrece timp împreună, fiecare ocupându-se cu activitățile sale, fără să fie nevoie să fim mereu implicați unul în jocul celuilalt.
Poți sugera să-și aducă cartea de colorat și Lego-urile lângă tine, iar prezența ta va aduce o senzație de siguranță pentru el.
Pentru copil, uneori, nu este neapărat implicarea directă a adultului în jocul său ce contează cel mai mult, ci mai degrabă proximitatea lor fizică.
În timp ce te ocupi de treburile tale, poți să-l supraveghezi din când în când.
Copilul va fi mândru să-ți prezinte ceea ce a realizat singur, fără ajutorul tău. Nu ezita să-l lauzi și să-i arăți cât de mândru ești de el, subliniind cât de grozav este să ai un copil „mare” care se descurcă să se joace singur.
În primul rând, asigurați-vă că acea cameră este în condiții sigure (fără obiecte mici pe care le-ar putea înghiți, de exemplu). Explicați-i că este perfect capabil să stea singur în camera sa. Puteți încuraja confortul său în camera lui stabilindu-l într-un colț al camerei, înconjurat de jucăriile preferate, asigurându-vă că ușa este deschisă.
Sunetele familiare ale casei îl vor ajuta să se simtă în siguranță.
Fiți disponibili pentru a-l verifica din când în când pentru a vedea cum se descurcă și dacă se joacă bine.
Dacă pare să fie supărat, evitați să-l trimiteți înapoi la jocuri, ci lăsați-l să exploreze și să descopere singur ce își dorește. Astfel, evitați să întăriți dependența lui de prezența voastră.
Încurajați-l, spunându-i: „Am încredere în tine, sunt convins că vei găsi ceva interesant pentru a te distra”.
La această vârstă, este normal ca un copil să se poată juca singur timp de 20 până la 30 de minute, așa că nu este neapărat să se oprească să vă vadă. Totuși, este important să-i arătați prezența voastră în mod regulat: „Te las, pare că te distrezi, eu voi pregăti masa”.
SURSA FOTO: freepik.com @prostock-studio
Permițându-i copilului să exploreze singur jucăriile și camera sa, îi oferim oportunitatea de a crea noi jocuri, de a inventa povești și de a-și dezvolta imaginația în mod special.
Adesea, el inventează două personaje diferite pentru a interacționa în joc: el însuși și personajul jocului, fie că este drăguț sau rău, activ sau pasiv.
Această activitate îl ajută să-și organizeze gândurile, să-și exprime și să recunoască sentimentele contradictorii, având siguranța că el este stăpânul jocului, marele organizator al evenimentelor pe care le desfășoară.
Prin jocul singur, copilul învață să folosească cuvintele pentru a crea lumi imaginare. Astfel, el poate să-și depășească temerile, să tolereze absența și să învețe să facă din singurătate un moment fructuos.
Această capacitate de a fi singur, fără anxietate, va fi de mare folos pe tot parcursul vieții sale.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Temele pentru acasă sunt o...
Temele pentru acasă sunt o...
