Vezi versiune Desktop
MIT: „Lasă, că și copilul meu a vorbit târziu!” Psihiatru pediatru Ioana Georgescu avertizează: „Întârzierea limbajului, primul semn al unei tulburări de neurodezvoltare” / VIDEO
Însă nu mai vorbim doar despre nostalgie. Vorbim despre sănătate mintală, despre conexiuni reale, despre identitate. Despre modul în care copiii noștri se dezvoltă.
Pentru că atunci când un adolescent nu poate trăi fără telefon, nu discutăm doar despre tehnologie. Discutăm despre gol interior, dependență, singurătate... și despre un semnal de alarmă care, adesea, trece neobservat printre notificări și meme-uri.
Acest articol nu își propune să te sperie. Din contră, își propune să îți ofere o perspectivă nouă, mai empatică și mai profundă. Vom merge dincolo de sfaturile tipice de genul „lasă telefonul deoparte la ora 22:00” sau „activează controlul parental”.
Pentru că nu este vorba doar despre reguli și limite. Este, mai ales, despre conexiune. Cu ei. Și cu tine.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Copilul tău merge la baie cu telefonul, mănâncă avându-l lângă el, doarme cu el. Se trezește și primul lucru pe care îl face este să verifice TikTok.
Nu mai vorbim despre un simplu obicei, ci despre o fuziune emoțională.
Atunci când un adolescent nu poate renunța nici măcar pentru câteva momente la telefon fără să devină anxios sau iritat, este un semnal de alarmă.
Exemplu: Maria, în vârstă de 14 ani, a refuzat să participe la o excursie școlară pentru că telefoanele mobile nu erau permise. „Ce fac dacă se întâmplă ceva?”, a întrebat ea. Însă ceea ce se întâmpla, de fapt, era altceva: teama de a se deconecta de la lumea virtuală pe care și-o construise.
O notă slabă, o ceartă cu un prieten sau o zi plictisitoare. În loc să discute despre ceea ce simte sau să proceseze emoțiile, copilul tău apelează imediat la telefon.
Pentru că acolo nu doare. Pentru că, aparent, nimeni nu îl judecă (deși, în realitate, o face).
Ecranul devine un fel de paracetamol emoțional: amorțește, dar nu vindecă.
Un studiu relevant: Un studiu longitudinal realizat de Twenge și Campbell (2018), publicat în Emotion, a corelat utilizarea excesivă a smartphone-urilor cu niveluri crescute de anxietate și depresie la adolescenți.
Nu este vorba doar despre faptul că își folosesc telefoanele mai mult atunci când se simt rău. Adesea, se simt mai rău din cauza modului în care le folosesc.
O conversație fără GIF-uri îl plictisește. O masă fără notificări îl irită. Dacă adolescentul tău nu suportă momentele fără stimuli rapizi, este posibil ca sistemul său nervos să fie suprastimulat.
Rețelele sociale ne antrenează să căutăm dopamină la fiecare zece secunde. Dar viața reală conține tăceri. Are perioade de repaus. Iar tocmai în acele momente învățăm să tolerăm frustrarea, să ne ascultăm pe noi înșine, să creștem.
Un selfie cu 20 de aprecieri îl demoralizează. Unul cu 100 de aprecieri îi luminează ziua. Starea sa de spirit ajunge să depindă de acest „termometru social” reprezentat de rețelele de socializare.
Nu este vorba despre vanitate, ci despre nesiguranță mascată. Când copilul are nevoie de validare constantă, în interiorul său există ceva fragil. Uneori, foarte fragil.
Vacanțele fără Wi-Fi sunt un coșmar. Reuniunile de familie devin plictisitoare. Vizionarea unui film fără a verifica telefonul este de-a dreptul insuportabilă.
Nu vorbim doar despre o dependență comportamentală. Este vorba despre o dependență emoțională. Telefonul devine refugiul, anestezicul, singura certitudine.
Ca părinți, este dureros să vedem asta. Dar este și o provocare. O oportunitate de a interveni și de a reconstrui conexiunea reală.
Întreabă-te (și întreabă-l pe copil): Ce simți atunci când nu ești pe telefon? Ce trăiești în acele momente? Ascultă cu adevărat, fără să dai lecții.
Ai putea descoperi că, dincolo de acest comportament, se ascund frici, un sentiment de gol interior, plictiseală profundă sau presiunea de a fi acceptat social, notează bebesymas.com.
Implică-l în luarea deciziilor. Discutați: Când este potrivit să folosești telefonul? Când ar fi bine să îl lași deoparte? La ce ore protejăm momentele de familie? La masă? În zilele de studiu?
Atunci când copilul participă la stabilirea acestor reguli, se va simți implicat și respectat, nu pedepsit.
Nu îi spune pur și simplu „citește o carte” dacă nu are acest obicei. Ajută-l să descopere activități care să-l facă să se simtă viu și implicat în afara ecranelor: sport, arte, muzică, jocuri cu tine sau cu prietenii.
De multe ori, copiii nu vor neapărat să stea pe telefon, pur și simplu nu știu ce altceva să facă în lipsa lui.
Nu poți să-i ceri copilului să lase telefonul deoparte dacă tu îl folosești constant la masă, în baie sau stai pe TikTok la miezul nopții.
Fii consecvent. Da, este greu. Și poate va trebui să îți revizuiești propriul consum digital. Dar exemplul personal este cel mai puternic instrument pe care îl ai.
Copilul tău nu este „dependent de telefon” fără motiv. De multe ori, acesta reprezintă pentru el o cale de evadare, un mecanism de calmare sau o fereastră către lume.
Dar, în același timp, poate deveni și o închisoare. Iar rolul tău, ca părinte, nu este neapărat să interzici telefonul, ci să îl sprijini să îl folosească echilibrat.
Pentru că, la final, totul se reduce la a învăța să privești lumea fără filtre. Iar acest lucru se învață doar atunci când cineva apropiat, tu, îl încurajează să privească mai întâi în interior. Cu calm. Și cu dragoste.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Ministerul Educației,...
