Fotografie de la RDNE Stock Project/ Pexels

Părinții care lucrează recurg adesea la ajutorul amabil al bunicilor. Bunicii sunt o figură fundamentală pentru creșterea copilului. Sunt figuri de referință alternative la cele parentale.

Ei sunt cei care trebuie, pe bună dreptate, să răsfețe puțin copiii, dar menținând mereu o linie educațională paralelă cu cea decisă de părinți. Totuși, se poate întâmpla ca acest „acord educațional între părți” să eșueze... Ce se întâmplă cu copilul când părinții spun nu, iar bunicii fac invers? Bunicii prea buni cresc copii răsfățați?

Bunici și părinți: ajungeți la o înțelegere și urmați aceleași linii directoare

Dezacordul dintre părinți și bunici în ceea ce privește educația copilului de obicei nu creează multe probleme, dar în unele cazuri situațiile se înrăutățesc. Uneori nu sunt de acord cu părinții care decid să-și ducă copiii la creșă sau la centre de joacă.

Sau, sunt cei care exagerează în a-și răsfăța nepoții continuând să le ocupe locul, întorcându-și calea către autonomie (se îmbracă, își scoate suzeta , scoate scutecul, vorbește corect sau mănâncă singur). În aceste cazuri, acțiunile care intra în conflict cu alegerile părinților creează o confuzie și agitație considerabilă în copil. Această stare de spirit ar putea, pe termen lung, să creeze mici probleme precum atacurile de panică.

Cum să acționezi când bunicii prea buni cresc copii răsfățați?

În cazurile în care bunicii nu colaborează cu părinții, este indicat să luați o poziție rigidă față de aceștia, chiar dacă cu reticență. Primul lucru de făcut este cu siguranță să vorbești cu bunicii și să încerci să găsești acordul potrivit odată pentru totdeauna.

Dacă acest lucru nu este suficient, trebuie luată o decizie foarte specifică. 

Foto: Kampus Production/ Pexels

Spune ce te ”doare” cu diplomaţie

Pe această idee se bazează de fapt progresul în tot ceea ce înseamnă educaţie. Generaţia tânără trage lucrurile spre principii moderne de educaţie, generaţia în vârstă, respectiv bunicii, vin cu experienţa şi tradiţia.

Nimeni nu este însă rău intenţionat. De aceea,ar fi bine să se găsească modul cel mai deschis de comunicare între părinţi şi bunici astfel încât educaţia copilului să nu fie fracturată între prea multă îngăduinţă şi prea multă severitate,ci să rămână echilibrată.

Deşi pare simplu la prima vedere,realitatea este departe de a fi aşa. Să nu uităm că bunicii sunt perechile de părinţi ai celor doi părinţi! Este nevoie de multă diplomaţie pentru a se ajunge la o relaţie sinceră şi la o conlucrare între cei 2(părinţi)+4(bunici)din care cel mic să aibă doar de câştigat.

Dacă bunicii fac voia nepoţilor necondiţionat ,indiferent dacă ceea ce aceştia îşi doresc e necesar sau nu, copilul va înţelege că, atunci când vrea el, poate să primească orice, oricum s-ar purta. E normal ca toţi copiii să încerce să-şi satisfacă capriciile pe toate căile – cu lacrimi şi mici şantaje sentimentale – dar în funcţie de mediul familial şi de reacţia părinţilor, acest comportament se va atenua sau, dimpotrivă, se va agrava pe măsură ce trece timpul.

Şi, deşi pare departe, ziua în care copilul crescut fără limite la dorinţe va lua cheile de la maşină ca să-şi plimbe prietenii, chiar dacă nu are carnet ,este de fapt aproape! Fiindcă totul se poate şi totul se iartă!

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.