Vezi versiune Desktop
„Iubește-ți copilul! Nu este nimic mai dăunător pentru el decât să simtă că nu-ți pasă”, avertizează experții în parenting: „Rămân cicatrici pe viața!”
Crizele de furie pot fi momente de învățare atât pentru copii, cât și pentru părinți, chiar dacă uneori implică refuzul de a le satisface toate dorințele. Este esențial să ne gândim la impactul pe termen lung. Acordându-le tot ceea ce își doresc, putem crea un viitor prea întunecat pentru ei. Sindromul Împăratului poate apărea atunci când avem o creștere prea permisivă.
Ca părinți, dacă îi dăm copilului tot ce ne cere, îl va afecta prea mult, iar pe termen lung, va fi:
Atunci când un adult devine răsfățat și nu tolerează un „nu” ca răspuns sau se confruntă cu nivele ridicate de frustrare transformate în anxietate zilnică, rădăcina acestor probleme se află adesea în copilărie. Emoțiile neglijate în copilărie pot duce la această atitudine, unde evitarea crizelor de furie prin oferirea totului devine mai ușoară decât cultivarea înțelegerii emoționale.
Adultul răsfățat poate deveni o prezență lipsită de empatie, înclinată spre violență și orientată exclusiv spre atingerea propriilor obiective, indiferent de consecințele asupra altora. Copilăria, cu bunele și relele ei, ne marchează și influențează în mod semnificativ viața de adult. Dacă ești părinte, învățarea momentelor potrivite pentru a spune „nu” poate fi importantă, chiar dacă acest lucru aduce cu sine un moment de conflict.
Aceste confruntări, gestionate cu respect și dragoste profundă pentru copii, pot deveni instrumente eficiente pentru dezvoltarea lor armonioasă. Copiii trebuie să învețe să gestioneze emoțiile negative și să înțeleagă că nu pot obține tot ceea ce își doresc în orice moment. Refuzul poate fi o lecție importantă pentru a preveni comportamente agresive, atât fizice, cât și emoționale, care pot afecta periculos evoluția lor în toate aspectele vieții.
SURSA FOTO: freepik.com @dusanpetkovic
Când un copil primește totul pe tavă la cea mai mică provocare, riscul de a nu se maturiza corespunzător în funcție de vârstă devine evident. Aceasta îl poate priva de abilitatea de a realiza lucruri prin propriile eforturi și îl împiedică să aprecieze cu adevărat ceea ce are. În loc să devină recunoscător, copilul resimte că dorințele sale trebuie să fie mereu îndeplinite, iar ceilalți sunt obligați să îl plaseze în centrul universului lor.
Pe măsură ce crește, va căuta în jurul său oameni care să continue acest tip de îngrijire excesivă, transformându-se într-o persoană extrem de exigentă. Această atitudine poate duce la relații toxice și abuzive, restrângând semnificativ calitatea conexiunilor interpersonale.
Un copil crescut în această manieră nu va găsi adesea fericirea în viața de adult, deoarece nu va experimenta adevărata satisfacție. Subconștientul său va perpetua o dorință constantă de mai mult, fără a prețui cu adevărat nimic sau pe nimeni în prezent. Este esențial să echilibrăm îngrijirea cu învățarea valorilor, astfel încât copiii să crească în adulți echilibrați și împliniți.
Disciplina în copilărie este importantă, fiind fundamentul dezvoltării unei stabilități emoționale adecvate și a capacității de a gestiona frustrările vieții. Un adult care a fost crescut într-un mediu lipsit de disciplină poate deveni vulnerabil și neadaptat, incapabil să facă față provocărilor vieții și așteptând ca alții să rezolve problemele sale, lipsindu-i instrumentele necesare pentru gestionarea propriei existențe.
Absența disciplinei în copilărie poate duce la apariția unui adult dependent și instabil emoțional. Pe de altă parte, o educație parentală bazată pe iubire și impunerea unor limite adecvate prin intermediul unei discipline pozitive asigură o creștere armonioasă către un adult emoțional stabil și independent, capabil să tolereze frustrările vieții.
Refuzul controlat al anumitor dorințe ale copiilor este esențial pentru dezvoltarea lor adecvată. Consistența în luarea deciziilor și explicarea faptului că nu întotdeauna se poate obține tot ceea ce ne dorim, chiar dacă ne-am dori foarte mult la un moment dat, contribuie la formarea unor persoane echilibrate.
Ca părinți, trebuie să fim consecvenți și fermi în deciziile noastre, oferind copiilor noștri stabilitate emoțională, coerență, siguranță și reguli clare. Rutinele stabilite acasă le furnizează copiilor un cadru de înțelegere a așteptărilor, contribuind la o creștere echilibrată.
În iubirea noastră autentică pentru copiii, este esențial să reflectăm cu atenție asupra tipului de parenting pe care îl oferim și să facem modificările necesare pentru a le asigura un prezent și un viitor de succes și stabilitate emoțională.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Temele pentru acasă sunt o...
Bunele maniere la masă sunt...
