„De ce copilul nu mă ascultă, dacă eu i-am spus care sunt regulile?” Oana Moraru: „Renunțați la ideea că emoțiile umane se maturizează doar «pentru că trebuie»” / FOTO: freepik.com @keleny

Oana Morar începe prin a sublinia cum, la capătul răbdării, părinții adesea se văd nevoiți să invoce „regulile” ca pe o autoritate supremă. Când copiii refuză să asculte, atunci le spunem cu solemnitate că „avem reguli”, că „familia noastră are niște reguli” și că „nu ne mai tocmim”.

În acest moment, regula devine cuvântul magic care ar trebui să oprească toate comportamentele nepotrivite. Dar, în realitate, cât de mult sunt ele eficiente în fața unor reacții impulsive sau a unor conflicte emoționale interne?

Regula, așa cum o vedem, este folosită pentru a impune ordinea, pentru a „opri” comportamentele care nu sunt de dorit. Dar de multe ori, regula ajunge să fie percepută mai degrabă ca o formă de control extern decât ca o unealtă eficientă de autoreglementare. Este un cuvânt pe care îl investim cu puteri miraculoase, dar oare acesta chiar ajută copiii să își regleze comportamentele?

Citește și Oana Moraru, despre revenirea la esențele educației: „Învățarea temeinică se întâmplă încet și neatractiv! Adevărata valoare a unei lecții este asta!”

Neascultarea copiilor: Nu este doar despre reguli

Una dintre întrebările fundamentale pe care Oana Morar le ridică este: care este adevăratul motiv al neascultării copiilor? De ce refuză aceștia să urmeze regulile, iar comportamentele lor ajung să fie uneori complet nepotrivite? Morar contestă ideea că neascultarea se datorează uitării unor reguli sau lipsei lor.

„Dar care este motivul neascultării? Faptul că nu și-au adus aminte, la timp, că ”noi avem o regulă?” Care este motivul unei izbucniri nervoase, al unui impuls vehement, al unui refuz teribilist, al unui gest agresiv? Uitarea regulii?

Evident că e ridicol să credem asta. 

Când copiii fac lucruri nepotrivite, au, de fapt, nu o lipsă de reguli, ci de instrumente pentru autoreglementare internă.

Frații ajung să se bată nu pentru că nu au citit recent regulile de toleranță în familie, ci pentru că intensitatea frustrării de moment nu are încă un termostat interior pentru autocalmare și gândire strategică. Mintea lor nu este suficient de matură pentru controlul instinctului teritorial.

Bullying-ul în școli nu înflorește pentru că nu s-au aplicat regulile comportamentale din legea anti-bullying. Ci pentru că tensiuni emoționale de tot felul înfloresc și culminează liber când nimeni nu a folosit conflictele ca surse de învățare și autoreglare emoțională”, a scris Oana Moraru pe pagina de Facebook.

SURSA FOTO: freepik.com @stockboy

Reguli vs. autoreglare emoțională: O relație complexă

Morar face o distincție importantă între regulile ca norme exterioare și autoreglarea emoțională ca un proces intern. Ea susține că, deși regulile sunt necesare pentru a stabili un cadru de comportament, ele nu sunt suficiente pentru a învăța copiii să își regleze emoțiile. Regulile sunt importante, dar ele pot fi respectate doar de copiii care au ajuns la un anumit nivel de maturitate emoțională, un proces care nu se întâmplă „pentru că trebuie”, ci într-un ritm propriu fiecărui copil.

„Copiii nu prea urmează reguli. Ei își urmează emoțiile. Unele nasc comportamente acceptabile, altele - alarmante.

Regulile sunt necesare. Dar nu sunt sursa autoreglării emoțiilor care nasc comportamente nepotrivite. 

Regulile sunt importante. Ele pot fi urmate doar de copiii care au ajuns deja la un prag de maturizare emoțională.

Nu invocați regula când mustrați un copil. Nu îi reproșați că n-a urmat o regulă decât dacă știți sigur că o încalcă din neglijență sau din neatenție.  

Când nu ne plac sau nu ne convin comportamentele lor, nu este niciodată vorba de nerespectarea sau uitarea unor reguli externe. Ci de drumul interior pentru autoreglementare emoțională, care se întâmplă în ritm diferit de la un copil la altul. Și la care participăm direct, cu o mulțime de alte strategii”, a mai adăugat experta. 

Cum abordăm comportamentele nepotrivite ale copiilor?

Morar sugerează că, atunci când copiii manifestă comportamente care nu sunt de dorit, nu ar trebui să invocăm imediat regula. Mai degrabă, ar trebui să înțelegem că aceștia se află într-un proces continuu de învățare și maturizare emoțională. Comportamentele lor pot fi, de fapt, un indiciu că nu au ajuns încă la un stadiu în care să își poată reglementa emoțiile într-un mod adecvat.

Atunci când un copil uită de reguli sau refuză să le urmeze, nu ar trebui să ne concentrăm pe „regula” pe care nu a respectat-o, ci mai degrabă pe procesul de învățare internă.

„Știu mulți părinți care trăiesc acest impas: ”de ce nu mă ascultă, dacă eu i-am spus care sunt regulile?”

Cuvântul, în sine, nu trezește niciun gong interior, să știți.

Copiii nu se repliază de dragul unor insistențe semantice.

Nu renunțați la reguli, bineînțeles. Renunțați doar la ideea că emoțiile umane se maturizează doar pentru că trebuie”, a conchis Oana Moraru.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.