Vezi versiune Desktop
Cele mai frecvente comportamente ale părinților care îi fac pe copii să se simtă neiubiți. Ce spun psihologii despre aceste greșeli comune?
Ca o asistentă medicală cu studii la Universitatea din Vic și o moașă formată în Marea Britanie de către Universitatea City din Londra, ea subliniază cum, din perspectivă culturală, obișnuim să îi vedem pe copii începând școala de la o vârstă fragedă, sub argumentul că acest lucru facilitează socializarea între ei.
Cu toate acestea, Casadevall avertizează că socializarea adevărată apare abia în jurul vârstei de trei ani. Ea subliniază că trimiterea copiilor la grădiniță devreme nu este întotdeauna în beneficiul lor, ci mai degrabă răspunde unei nevoi adulte de a reveni rapid la muncă, neglijând astfel nevoile esențiale ale mamelor și copiilor. Ceea ce este mai interesant este că, conform dovezilor științifice prezentate în cartea sa „Conscious Motherhood”, capacitatea de socializare prezentă și viitoare a copiilor nu pare să difere între cei care au mers la grădiniță devreme și cei care au rămas acasă în primele etape ale vieții lor. De fapt, Casadevall susține că școlarizarea timpurie poate fi asociată cu comportamente mai agresive.
Ea subliniază importanța primei relații, aceea cu mama, ca fiind fundamentală în procesul de socializare. Astfel, prin această figură primară de atașament, copiii descoperă lumea încă din pântece, iar acest proces continuă în afara lui, inevitabil. Concluziile lui Casadevall ne îndeamnă să reconsiderăm ideea de a trimite copiii la grădiniță prea devreme și să acordăm mai multă atenție nevoilor lor esențiale în perioada timpurie a vieții.
Etapă cu etapă, dezvoltarea socială a copiilor aduce schimbări semnificative:
Prima lună: În această perioadă, bebelușii sunt deja capabili să recunoască și să reacționeze la figura lor principală de atașament.
De la 2 până la 4 luni: Apare zâmbetul în interacțiunea plăcută cu figurile de atașament, iar comunicarea începe să se manifeste prin sunete.
De la 5 la 7 luni: Cu atenție, ascultă și răspund cu bolboroseală la figurile de atașament. Capacitatea lor de a recunoaște emoțiile și de a reacționa la ele se dezvoltă, iar interesul pentru lume începe să se contureze.
De la 8 până la 12 luni: Interesul pentru joc cu figurile de atașament devine evident, iar surpriza apare când acestea se despart de copii. Începe să se manifeste anxietatea de separare.
La 1 an: Copiii devin conștienți că există și alți oameni cu care pot crea relații de atașament, inclusiv bunici. Încep să imite și să rostească primele cuvinte.
La 2 ani: Concentrați pe propriile nevoi, încă nu înțeleg în totalitate emoțiile altor copii. Manifestă independență, se implica în jocuri simbolice și încep să imite comportamentul adulților sau al altor copii. Dezvoltă un limbaj mai complex, dar exprimarea lor verbală este încă în curs de dezvoltare.
De la 3 până la 4 ani: Se observă o evoluție semnificativă în interacțiunile sociale. Copiii se joacă în paralel cu alți copii, cooperează și interacționează în mod egal. Capacitatea de negociere și descoperire devine evidentă, iar fantezia este bine dezvoltată. Empatizează cu emoțiile altor copii, iar abilitățile de comunicare și exprimarea emoțiilor ating un nivel bun.
Publicitate
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
