Fotografie de la Tatiana Syrikova/ Pexels

Pentru această trecere, nu este indicat ca copilul să aibă mai mult de doi ani, pentru că altfel dormitul cu părinții  sau în camera părinților, deja va fi devenit complet un obicei.

Este indicat ca fiecare părinte să se ghideze după instinctele lor, dar, să ne amintim: trebuie să evităm să cădem în temeri absurde: copiii sunt mai independenți decât credem de fapt.

De obicei părinții profită de momentul în care copilul nu mai încape în pătuț pentru a-l face să se mute în pat, respectiv în camera sa.

Aceasta este o scuză excelentă pentru a-l face să înceapă să doarmă singur. Punerea de bariere pentru a se asigura că nu poate cădea din noul pat va permite părinților să fie mai relaxați.

Foto: Helena Lopes/ Pexels

Nu este indicat ca tranziția să coincidă cu sosirea unui nou membru al familiei, deoarece copilul poate simți că trecerea la pat are loc pentru că este pe cale să fie înlocuit.

Acest lucru poate provoca numeroase crize de furie, declanșarea geloziei sau pur și simplu tristețe. În aceste cazuri, cel mai recomandat este să obișnuiești copilul să doarmă singur cu câteva luni înainte de nașterea noului copil. 

Dimpotrivă,  dacă copilul nu este primul născut, cu siguranță el va fi cel care va veni și va cere să se culce în patul lui, în camera lui. Pentru că în aceste cazuri copiii vor să se simtă mari și să-și imite frații mai mari.

Se adaptează la noul lui pat

Fiecare copil este unic. Sunt copii care acceptă să aibă un pat numai pentru ei ca o mare recompensă și alții care, totuși, îl percep ca pe o pedeapsă; este important să încercați să vă asigurați că copilul nu se gândește niciodată că acesta este cazul.

Unele dintre  metodele pe care părinții le pot adopta pentru a face schimbarea de la pătuț la pat cât mai puțin traumatizantă posibil sunt următoarele:

Foto: Pixabay/ Pexels

„Ești deja atât de mare!”

Copiii își doresc întotdeauna să crească rapid și să fie considerați „mari”. Cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru ca el să înceapă să doarmă singur este să-i spunem că este deja prea bătrân pentru a dormi în pătuț.

Dacă îi facem să creadă că ei sunt cei care vor să doarmă singuri, vor fi încântați de noua experiență. De exemplu, dacă copilul și-a adunat singur jucăriile sau s-a comportat bine, am putea spune: „de vreme ce astăzi te-ai comportat atât de bine, poți dormi în patul tău toată noaptea”. În acest fel copilul o va vedea ca pe o recompensă.

Ceva distractiv

O altă variantă este conectarea noului pat la o activitate pe care copilului îi place să o facă. Să-i citești o poveste chiar înainte de a merge la culcare, să-i cânți o melodie care îi place, să te joci cinci minute cu el și cu păpușile cu care se culcă sau să-i spui câteva anecdote amuzante pot fi opțiuni excelente. În acest fel copilul va începe să vadă patul ca pe „ceva familiar și distractiv”.

Personalizare

În fine, un exercițiu bun pentru a-ți ajuta copilul să treacă de la pătuț în pat și să înceapă să se obișnuiască cu noua lui cameră este să-l duci să cumpere cearșafuri, perne, pilote, perdele, jucării...

De asemenea, este important să fie prezent atunci când i se decorează camera. În acest fel, copilul va începe să-și vadă camera ca pe un loc plăcut și va dori să petreacă timp acolo. Acest lucru îl va ajuta și să nu se teamă noaptea, pentru că va ști că este înconjurat de jucării și păpuși.

După cum vom vedea,  copiii la aceste vârste fragede sunt foarte sensibili și ușor de convins. De aceea este important să le arătăm cât de mândri suntem, pentru ca ei să fie din ce în ce mai convinși că tot ce se spune este spre binele lor.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.