Vezi versiune Desktop
De ce se simt mamele vinovate sau egoiste atunci când vor să se odihnească? Daniela Gavankar: „Vulnerabilitatea nu se trăiește cu permisiunea celorlalți!” / VIDEO
Deși părinții își doresc tot ce este mai bun pentru copiii lor, ei pot face și greșeli – așa-numitele „erori parentale” – care au un impact direct asupra comportamentului celor mici.
În multe cazuri, părinții nici măcar nu își dau seama cât de mult le influențează propriile acțiuni și atitudini.
„Una dintre cele mai frecvente greșeli pe care le observăm la Crece Bien este supraprotecția”, spune Sonia Martinez, psiholog și director al Centrelor Crece Bien, conform hola.com. „Ne dorim ca cei mici să nu sufere, iar acest lucru ne face să încercăm să îi ferim de orice dificultate. Însă, astfel, îi împiedicăm să-și dezvolte abilități esențiale, precum reziliența sau capacitatea de a rezolva probleme.”
Supraprotecția nu este, însă, singura greșeală des întâlnită.
Multe dintre erorile parentale sunt legate de modul în care părinții comunică cu copiii lor și de felul în care le gestionează emoțiile.
SURSA FOTO: freepik.com @dikushin
A nu stabili limite clare sau a fi inconsecvent în aplicarea lor este o greșeală frecventă, potrivit psihologului Sonia Martínez.
Lipsa consecvenței sau absența limitelor „pot crea confuzie în rândul copiilor cu privire la ceea ce se așteaptă de la ei”. În unele cazuri, părinții renunță complet la impunerea regulilor pentru a evita conflictele, ceea ce poate duce la un comportament impulsiv sau excesiv de revendicativ din partea copiilor.
„Copiii au nevoie de limite clare și coerente pentru a se simți în siguranță”, subliniază specialiștii de la Crece Bien.
„Unii părinți ajung să adopte modele de comunicare ineficiente, cum ar fi rezolvarea conflictelor prin țipete, evitarea dialogului sau lipsa ascultării active a copiilor lor”, explică psihologul. „Aceasta este una dintre cele mai des întâlnite situații în centrele noastre.”
Specialiștii de la Crece Bien atrag atenția că aplicarea unei pedepse fără a explica motivul – indiferent dacă pedeapsa în sine este adecvată sau nu – nu face decât să genereze resentimente.
„Este esențial ca cei mici să înțeleagă motivele din spatele consecințelor”, subliniază experții.
Copiii, mai ales cei mici, învață prin observație.
„Dacă văd că nu respectați anumite reguli sau că nu gestionați corect stresul, vor avea tendința să imite aceste comportamente.”
Chiar și astăzi, este obișnuit să auzim adulți spunându-le copiilor să nu plângă sau că ceea ce simt „nu este nimic important”.
Chiar dacă intenția este de a-i liniști, astfel de reacții nu fac decât să le minimizeze emoțiile.
Ignorarea sau invalidarea sentimentelor copilului „îl poate face să se simtă neînțeles și să reacționeze cu frustrare sau rebeliune.”
Așa cum am menționat anterior, copiii învață în primul rând prin observație și prin exemplul oferit de părinți.
Din acest motiv, comportamentele și greșelile parentale influențează direct modul în care cei mici relaționează, își gestionează emoțiile și fac față provocărilor, explică psihologul Sonia Martínez.
„De exemplu, supraprotecția poate duce la insecuritate și la lipsa autonomiei. Absența unor limite clare poate favoriza comportamente provocatoare, iar comunicarea bazată pe țipete sau lipsa ascultării active îi poate determina pe copii să adopte aceleași strategii în interacțiunile cu ceilalți”, subliniază Martínez.
SURSA FOTO: freepik.com @seventyfour
„Primul indicator, deși nu este singurul, este comportamentul copiilor”, explică psihologul Sonia Martínez. „Dacă observăm schimbări semnificative, cum ar fi mai multe crize de furie, dificultăți în exprimarea emoțiilor, comportamente sfidătoare sau tendința de retragere, este un semn că ceva ar putea să nu funcționeze corect.”
Pe lângă comportamentul copiilor, este esențial să reflectăm și asupra propriei noastre stări emoționale.
„Ne simțim constant frustrați sau copleșiți? Acesta poate fi un semnal că modul în care gestionăm educația parentală are nevoie de ajustări”, subliniază Martínez.
Analiza situației noastre ca părinți trebuie făcută cu sinceritate și autocritică, dar fără a ne lăsa copleșiți de vinovăție. Pentru a face acest lucru, specialistul recomandă să ne punem câteva întrebări esențiale: „Sunt consecvent cu valorile pe care vreau să le transmit? Ofer exemplul pe care mi-aș dori să-l urmeze copilul meu?”
În plus, discutarea preocupărilor cu profesorii, alți părinți sau chiar cu un specialist poate ajuta la identificarea unor modele de comportament pe care, uneori, nu le conștientizăm.
„Primul pas este să acceptăm că nu suntem perfecți și că învățăm împreună cu copiii noștri”, explică directorul centrelor Crece Bien.
Odată ce conștientizăm greșelile pe care le facem în relația cu cei mici, cum putem corecta situația și să le oferim o educație echilibrată și sănătoasă?
„Să vorbim deschis cu ei și să recunoaștem atunci când greșim este un gest puternic, care le transmite lecția umilinței și ideea că dezvoltarea personală este un proces continuu”, subliniază specialistul. „Este esențial să analizăm ce aspecte trebuie ajustate: avem nevoie de limite mai clare? Petrecem suficient timp de calitate împreună? Gestionăm corect propriile emoții?”
Un alt pas important este să căutăm sprijin, fie prin cărți de specialitate, ateliere pentru părinți sau consultarea unui profesionist care să ne îndrume.
„Nu este necesar să schimbăm totul dintr-o dată, ci să facem pași mici, dar constanți”, explică el. „De exemplu, dacă țipetele sunt frecvente, putem exersa metode mai eficiente de comunicare. Dacă problema este lipsa timpului petrecut cu copiii, putem stabili zilnic un moment, chiar și scurt, dedicat exclusiv lor, fără distrageri.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Pe măsură ce costurile creșterii unui copil continuă să...
Aceste cadouri sunt o modalitate frumoasă de a...
Anxietatea poate afecta pe...
