Vezi versiune Desktop
Un tată prezent, o NEVOIE esențială pentru copii. Daniela Gavankar: „Rolul patern aduce ceva unic, pe care mama nu-l poate înlocui!” / VIDEO
Așa cum subliniază Irina Petrea, expert în psihologie și parenting, primele experiențe negative ale copilului pot veni chiar din cadrul familial. „Primii agresori din viața oricărei ființe sunt proprii părinți”, explică ea într-un podcast despre parenting.
Majoritatea părinților acționează din dorința de a-și ghida copilul către o viață bună, însă, în multe cazuri, metodele folosite sunt nefericite și produc efecte contrare.
Critica excesivă, corectarea constantă și insistența asupra greșelilor pot submina încrederea copilului în sine și chiar relația cu părinții.
”Am constatat astfel de situații în care da, e adevărat, primii agresori din viața oricărei ființe sunt proprii părinți. Întrebarea pe care trebuie să ne o punem este dacă părinții tăi au făcut lucrurile acestea într-un mod voit, conștient că îți fac rău și dornici să îți facă rău, adică și-au propus: Bă, cum să ne norocim pe copilul nostru? Eu nu cred că există părinte care se gândească așa. Bine, există o categorie foarte subțire, un strat foarte subțire de părinți care au probleme din punct de vedere psihic”, spune Irina Petrea, expert în psihologie și tehnici de parenting, în podcastul Celebru și Părinte.
”Dar noi vorbim despre oameni normali. Despre oamenii normali care fiecare când e părinte se gândește: Cum să-l fac pe ăsta să facă ce e bine?, adică dorința lor este să-și ajute copilul. Să-l îndrume către o școală bună, să-l îndrume către o carieră bună, să se descurce într-o situație sau într-alta, să învețe să se spele, să învețe să-și pune de mâncare și așa mai departe. Nu întotdeauna metodele pe care părinții le aplică sunt în regulă.
De foarte multe ori părinții cred că ați critica copilul non-stop, ai sublinia și ai arăta toate greșelile pe care le face, îl ajută să se îndrepte. Nu, feedbackul negativ se dovedește foarte clar, n-a îndreptat niciodată pe nimeni. Pur și simplu distruge o relație, dar nu îndreaptă pe nimeni”, a spus Irina Petrea.
Un aspect esențial în creșterea armonioasă a relației părinte-copil este iertarea, fie că ne referim la noi înșine ca părinți, fie la propriii părinți.
Foto: Freepik @bearfotos
Generațiile mai vechi au folosit adesea metode disciplinare dure, dar asta nu înseamnă că intențiile lor au fost negative.
Petrea invită la empatie, îndemnându-ne să ne „punem în papucii propriului părinte” și să privim contextul în care aceștia au fost crescuți și au crescut, la rândul lor.
”Și tu să crezi că părintele tău a făcut asta_, că a fost el critic cu tine și tot timpul ți-a reproșat și tot timpul ți-a scos ochii, te-a cicălit,_ să crezi că a făcut asta special ca să-ți facă rău, asta deja e cu totul altceva. Sau să-ți imaginezi că e un părinte rău doar pentru că a făcut lucrurile astea.
Dacă noi privim și ne place să credem că suntem ortodoxi, ne place să credem că putem să iertăm, ne place să credem că putem fi empatici, că înțelegem ce înseamnă să fii în papucii altuia. Fraților, când ești empatic încep să te pui în papucii propriului părinte și să vezi în condițiile acelea, cu educația pe care el a primit-o, raportat la timpul în care el a fost părinte la vremea respectivă”, a completat Irina Petrea.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Alegerea unui nume pentru o...
