Fraze pe care fiicele cele mai mari le spun adesea până la vârsta adultă / FOTO: freepik.com@freepik

Adler credea că dinamica familială avea un impact semnificativ asupra dezvoltării individuale.

Teoria sa despre ordinea nașterii susținea că ordinea în care oamenii s-au născut influențează considerabil personalitatea, comportamentul și rezultatele lor în viață.

Citește și ”Majoritatea sfaturilor de parenting sunt greșite”, spune prof. univ, Yuko Munakata, specialist în neuroștiințe

Conform teoriei lui Adler, primul născut joacă un rol mai tradițional și are un puternic simț al responsabilității, în timp ce copiii născuți mai târziu sunt mai rebeli din fire.

Sursa foto: freepik.com@olganosova

În acord cu ideea din spatele teoriei ordinii nașterii, fiicele cele mai mari au experiența unică de a purta greutatea așteptărilor sociale legate de gen, pe lângă așteptările părinților.

Vezi și Trăsături ale părinților care rămân apropiați de copiii lor la vârsta adultă, potrivit experților

Conceptul de „Sindromul fiicei celei mai mari” a devenit popular pe rețelele de socializare și s-a răspândit rapid, pe măsură ce fiicele cele mai mari din întreaga lume s-au recunoscut în acest fenomen.

Fiicele cele mai mari au o perspectivă particulară și spun anumite fraze chiar și la vârsta adultă, care reflectă modul în care faptul că sunt prima fată născută le modelează experiența de viață.

„Mă descurc singură”

Sursa foto: freepik.com@boomeart

O frază pe care fiicele cele mai mari o spun adesea până la vârsta adultă este „Mă descurc singură”, ceea ce reflectă un puternic simț al independenței și nevoia de control.

Conform Kati Morton, o terapeută autorizată, fiicele cele mai mari sunt responsabile de mai multe sarcini domestice decât frații lor.

Morton a recunoscut că Sindromul fiicei celei mai mari nu este un diagnostic clinic, ci mai degrabă „un termen folosit pentru a descrie presiunile și responsabilitățile unice care sunt impuse fiicei celei mai mari din familie.”

Ea a afirmat că fiicele cele mai mari au „un sentiment intens de responsabilitate” împreună cu tendințe de a depăși așteptările, trăsături care le determină să creadă că trebuie să facă totul singure.

Fraza „Mă descurc singură” este adesea spusă cu un subton de defensivă sau suferință emoțională.

Fiicele cele mai mari nu vor neapărat să îndeplinească fiecare sarcină gospodărească pe cont propriu, dar așteptările care le-au fost impuse în copilărie le fac să fie reticente în a cere ajutor.

Învățarea cum să ceri sprijin este o parte a procesului de vindecare.

„Nu vreau să fiu o povară”

Este o altă frază pe care fiicele cele mai mari o spun adesea până la vârsta adultă: „Nu vreau să fiu o povară.”

Această frază merge mână în mână cu ideea că trebuie să facă totul pe cont propriu, ceea ce poate proveni din credința că sunt „prea mult.” Le este frică să nu impună altora, ceea ce înseamnă că au dificultăți în a ocupa spațiu și în a-și satisface nevoile.

Morton a susținut că fiicele cele mai mari afișează adesea un comportament de a-i mulțumi pe ceilalți, având în același timp dificultăți în a stabili și menține limite.

Aceste trăsături pot afecta modul în care fiicele cele mai mari intră în relații, deoarece ele duc mai departe tendințele din copilărie în viața lor de adult.

„Ai nevoie de ajutor?”

Sursa foto: freepik.com@freepik

Fiicele cele mai mari adesea întreabă pe cei din jurul lor dacă au nevoie de ajutor, pentru că au fost învățate să fie îngrijitoare și să aibă grijă de emoțiile altora.

Fiicele cele mai mari care întreabă pe alții dacă au nevoie de ajutor se află la intersecția dintre obligațiile familiale și așteptările sociale impuse femeilor încă din copilărie.

Fetițelor li se spune să fie drăguțe, mai presus de orice. Se așteaptă ca ele să își pună nevoile emoționale pe plan secund, în serviciul altora.

Aceste așteptări persistă și în viața de adult și devin și mai clare în rolul de mamă.

Mult prea des, mamelor li se cere să își asume mai mult decât pot duce și să zâmbească în timp ce fac acest lucru.

Aceste mame ajung să poarte greutatea familiei pe umerii lor, fiind responsabile de toată munca invizibilă și emoțională necesară pentru a menține un cămin funcțional.

Nu e de mirare că atât de multe mame sunt epuizate, încercând din răsputeri să își țină capul deasupra apei.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.