Oana Moraru a subliniat că studiile oferă rezultate „absolut înspăimântătoare” cu privire la influența social media asupra copiilor din 2010 încoace. Ea compară acest pericol cu o recomandare de a trimite copiii pe Marte, subliniind gravitatea situației.

„Rezultatele studiilor sunt absolut înspăimântătoare - pe același nivel de vehemență și alertă pe care le-am simți dacă ni s-ar recomanda să îi trimitem pe Marte pur și simplu. Pe Marte simțim și noi, profesorii, că ne aflăm adesea în clase, plutind undeva în derivă, gravitând în dimensiuni paralele - mai ales în relație cu copiii `scăpați` pe conturi sociale de la 9-10 ani deja”, spune ea.

Citește și Când își ascultă copiii profesorul? „Rețeta autorității, în intervalul 5-9 ani”, explicată de Oana Moraru

Profesorii și provocările învățământului modern

Experta atrage atenția că, deși profesorii depun eforturi constante pentru a face învățarea atractivă, metodele clasice de studiu nu mai reușesc să concureze cu stimulii puternici și instant gratificarea oferite de platformele sociale.

„Învățarea școlară, oricât de atractivă e făcută - și, credeți-mă, ne străduim continuu, nu are cum să-și atingă ținta fără tradiționalele exerciții superplictisitoare - acelea care presupun încercări și erori, rescrieri de text și de raționamente, parafrazări, recalculări, verificări, căutări de sens, de soluții. Nu există învățare de durată fără sentimente de frustrare, de imposibilitate, de aha-uri vânate îndelung, cu lungi momente de căutare ambițioasă”, mai adaugă Oana Moraru.

SURSA FOTO: freepik.com @freepik

Lupta pentru o educație de calitate

Oana Moraru subliniază că, pentru ca școlile și profesorii să își mențină puterea de modelare intelectuală, trebuie să se lupte constant cu presiunile venite din partea părinților care cer activități „wow”, spectaculoase și care doresc ca profesorii să fie mereu în rolul de entertaineri.

„Ca să rămâi un profesor eficient sau o școală cu reală putere de modelare intelectuală, trebuie să lupți continuu împotriva valului de părinți care vor activități `wow`, spectaculos în învățare, cu profesori care reușesc că întrețină clasa ca un artist, ca un show-man, cu stimuli puternici, megaatractivi, cu excursii și evenimente așa-zis inspiraționale. Un profesor nu poate ține ora la intensitatea angajantă a unui videoclip de 10 secunde de pe Tick-Tock. Școlile care aspiră la rezultate temeinice nu-și permit lecții `altfel` continuu”, mai explică experta.

Vezi și „Va face ravagii!” Oana Moraru, despre metoda „detenției”: „Înțeleg disperarea din sistemul nostru, dar va aduce și mai multă agresivitate din partea elevilor”

Educația ca spectacol – o iluzie periculoasă

Experta atrage atenția asupra așteptărilor tot mai mari ale părinților, care își doresc ca procesul de învățare să fie cât mai captivant și „fericit”, ignorând importanța efortului susținut.

„Din disperarea de a ține copiii atenți și angajați, dar mai ales `fericiți`, din ce în ce mai mulți părinți așteaptă ca învățarea să aibă calitatea unui spectacol. Asta pentru că mințile copiilor noștri s-au transformat enorm, complet dependente de superstimuli și foarte neimpresionabile în fața ideii de succes prin muncă, stăruință, atenție. Puțini părinți știu ce uriaș decalaj există între modurile de operare a minții `în online` față de `în clasă`.

Da, profesorul este obligat, prin profesia lui, să facă învățarea atractivă, să îl `agațe` pe copil cu stimulenți pentru curiozitate. Dar acest lucru nu înseamnă că toată ora poate fi populată de astfel de `cârlige` permanente pentru întreținerea atenției. Profesorul nu poate fi o `aplicație` cu feed-back imediat, cu instante abilități de corectare și de recalculare a eficienției de lucru a copilului”, mai atrage atenția Oana Moraru.

„Învățarea a rămas un proces lung și greoi, cu multe reîntoarceri în buclă la momente de impas, cu multe momente nesatisfăcătoare”, mai subliniază experta.

SURSA FOTO: freepik.com @freepik

Părinții – singura salvare în fața deconectării sociale

În opinia Oanei Moraru, părinții au un rol extrem de important în echilibrarea influenței social media asupra copiilor. Ea consideră că fără un control strict al părinților în ceea ce privește relația copilului de 9-16 ani cu rețelele sociale, „nicio școală extraordinară, niciun profesor supertalentat, niciun program ultramodern” nu poate reuși să contracareze efectele negative ale culturii „like”, „fast”, „scroll” și „delete”.

Moraru trage un avertisment dur în legătură cu viitorul acestor generații crescute în universul digital. Ea anticipează că mulți părinți vor avea o „cumplită revelație” peste un deceniu, când copiii lor își vor lua viața în propriile mâini, descoperind că nu au o fundație solidă pe care să construiască, din cauza lipsei de reziliență, încredere și răbdare.

„În societățile puțin conștiente se cască o gaură din ce în ce mai mare între apetitul cognitiv al copiilor (deformat de setea pentru superstimuli) și capacitatea de reinvetare a profesorului (frustrat că nu își poate stabiliza nicio rețetă de predare, toate ajungând să expire imediat). Pe lângă stagnarea sistemului nostru de educație în modele depășite deja încă din anii 90, România se confruntă astăzi cu o scăpare generală a copiilor pe rețelele de socializare și cu o inconştientă decuplare a părinților de la această responsabilitate”, conchide experta.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.