Vezi versiune Desktop
Cum să crești copii inteligenți din punct de vedere emoțional? Strategii de la un specialist în dezvoltarea micuților: „Le-ați spus vreodată să nu plângă?”
Pe parcursul vieții, relațiile cu membrii familiei noastre suferă schimbări. Într-un articol de pe HuffPost, psihologul Allison Hart a explorat importanța stabilirii limitelor cu părinții atunci când devenim adulți.
Aceste limite „definesc comportamentul tău, acțiunile tale sau cum vei reacționa atunci când cineva le încalcă”. Totuși, psihologul adaugă o notă liniștitoare: „O limită nu înseamnă că le spui altora să se schimbe. Ea schimbă dinamica relației tale cu acea persoană sau comportamentul lor”.
Frica de a răni părinții sau de a-i dezamăgi poate fi dificil de depășit atunci când vine vorba de stabilirea limitelor. Cu toate acestea, ele pot contribui la consolidarea unei relații sănătoase și durabile între adulții copii și părinții lor.
„Este înfricoșător să ne imaginăm pierderea părinților. Dar ce pierdem dacă nu încercăm să construim o dinamică autentică și sănătoasă? Poți să trăiești sub povara fricii de pierdere, să faci lucruri din vinovăție pe care nu le dorești și să resimți resentimente sau să te simți controlat sau dator față de ceilalți”, explică terapeutul de familie Kate Stoddard.
În ceea ce privește modalitățile de remediere, terapeutul Jor-El Caraballo ne sfătuiește să adaptăm prezentarea nevoilor noastre în funcție de modul în care reacționează părinții noștri. Dacă aceștia nu sunt foarte receptivi sau sensibili, ar putea fi necesar să le explicăm detaliat nevoile noastre. În schimb, dacă sunt mai deschiși la ascultare, putem folosi îndrumări mai generale.
„Încercați să gândiți cum puteți comunica preocupările voastre într-un mod înțelesibil pentru ceilalți, chiar dacă nu le place ce ați spus”, adaugă el.
SURSA FOTO: freepik.com @gstockstudio
Jor-El Caraballo insistă: „Indiferent de greutatea ta, nu ar trebui să tolerați astfel de comentarii”.
Deși părinții pot considera că aceste comentarii sunt inofensive, ele pot deveni deranjante în viața adultă și pot contribui la dezvoltarea complexelor. Terapeutul recomandă să spui simplu: „Nu doresc să discut despre aspectul meu fizic”, „Ceea ce spui sau sugerezi acum este dureros” sau „Dacă nu poți să eviți subiectul aspectului meu fizic sau al obiceiurilor alimentare, atunci voi încheia această conversație”.
Nu e nevoie să justificați venitul sau modul în care îl gestionați.
Dacă astfel de conversații te incomodează, terapeuții îți recomandă să exprimi clar acest lucru: „Înțeleg că îți pasă de viitorul meu și că vrei ce e mai bun pentru mine. Totuși, mă simt confortabil cu modul în care îmi administrez banii și cu planurile mele pentru viitor”, „Nu doresc să discutăm mai mult despre acest subiect” sau chiar „Nu voi participa la nicio conversație ulterioară despre acest subiect decât dacă eu aleg să o inițiez”.
Părinții pot exprima adesea preocupări cu privire la studiile sau cariera copiilor lor din teama că aceștia nu vor reuși să-și atingă obiectivele.
Această presiune poate genera anxietate și poate face ca copilul să se simtă nesigur în propriile sale alegeri.
Jor-El Caraballo sugerează stabilirea unor limite simple: „Înțeleg că te îngrijorezi pentru viitorul meu și pentru direcția pe care o iau. Cu toate acestea, aceasta este viața mea și trebuie să iau deciziile care consider că sunt cele mai bune pentru mine. Aprecierea sprijinului tău este importantă pentru mine. Dacă acest lucru nu este posibil, aș aprecia să nu mai discutăm despre acest subiect”.
Psihologul Ryan Howes remarcă că părinții se simt adesea datori să ofere sfaturi în diverse domenii, cum ar fi munca, relațiile sau gestionarea financiară, chiar și atunci când nu li se solicită.
„Acest comportament poate porni din bune intenții, anxietate sau lipsa de încredere în abilitățile copilului adult. Indiferent de motiv, acest lucru poate provoca adesea furie sau resentimente puternice din partea adultului, semnalând o încălcare a limitelor”, observă psihologul.
Există diverse moduri de a exprima această idee. Un exemplu ar putea fi: „Îți mulțumesc că m-ai crescut pentru a fi o persoană capabilă să ia decizii încrezătoare și responsabile; a fost un dar minunat. Ca rezultat, acum sunt capabil să-mi gestionez propriile alegeri și să accept consecințele acestora, indiferent de rezultat (...) Dacă voi avea nevoie de sfatul tău, cu siguranță te voi întreba, dar în absența unei solicitări din partea mea, te rog să presupui că sfatul tău nu este necesar”.
Dacă te deranjează discuțiile gossip și dezvăluirea unor secrete pe care părinții tăi ar fi trebuit să le țină pentru ei, poți să le exprimi acest lucru.
„Țineți minte că, dacă nu sunteți de acord cu această definiție a respectului, nu sunteți obligat să respectați aceste reguli”, observă expertul.
Pentru a transmite acest lucru părinților tăi, poți discuta despre disconfortul pe care îl resimți în astfel de conversații: „Participarea la astfel de discuții mă face să mă simt inconfortabil, și de aceea nu voi lua parte la ele”, sau „Nu voi discuta despre membri ai familiei atunci când aceștia nu sunt prezenți”.
Publicitate
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
