Lucrurile pe care copiii doresc cu disperare să le știe părinții lor divorțați: „Ei își trăiesc haosul în tăcere!”
Data publicării:
Când lucrurile nu mai merg între tine și partenerul cu care te-ai căsătorit, suferi în interior, te pregătești pentru o nouă viață, separat de celălalt, și îți amintești cum te-a făcut să te simți cândva. Apoi te lovește un gând: Dar copiii tăi? Ce se va întâmpla cu ei? Este divorțul dăunător pentru copii?

Dincolo de aspectele financiare ale căsniciei și de decizia privind custodia copiilor, se discută prea puțin despre efectele divorțului asupra acestora și despre tulburările emoționale prin care trec.

Nu doar părinții suferă în urma unei căsnicii eșuate.

Adesea, copiii aflați în mijlocul unui divorț trăiesc haosul în tăcere!

Iată lucrurile pe care copiii și-ar dori cu disperare ca părinții lor divorțați să le știe, conform specialiștilor de la Your Tango.

Citește și Divorțul: Măsuri de luat pentru a proteja copii în funcție de vârsta lor

Se simt responsabili

Copiii pot resimți o vinovăție copleșitoare pentru destrămarea relației. Unii copii pot crede că mariajul s-a încheiat din cauza a ceva ce au spus sau făcut ei.

Fără asigurările unui părinte că divorțul nu are nicio legătură cu ei sau cu acțiunile lor, copiii tăi ar putea să rămână cu acest sentiment și să experimenteze anxietate, atât din cauza pierderii celuilalt părinte, cât și în viața lor de zi cu zi.

Comportamentul lor se va schimba

Unii copii încep să se comporte nepotrivit pentru a exprima disconfortul legat de noua lor situație de acasă. Trecerea bruscă de la o familie cu doi părinți la o familie monoparentală poate fi devastatoare pentru unii. Alții se retrag pentru a evita să fie răniți în continuare.

Desigur, copiii care se simt brusc inconfortabil într-un mediu necunoscut pot căuta refugiu în fantezii, prieteni sau teme – orice îi împiedică să recunoască faptul că ceva nu este în regulă.

Clinical Child and Family Psychology Review a explorat modul în care copiii se adaptează la divorț, descoperind diferite traiectorii. Unii copii se comportă nepotrivit pentru că părintele care a rămas cu ei devine distras și copleșit de situație, evitându-i. Ca rezultat, copiii speră că acest comportament problematic îi va determina pe părinți să le acorde atenție, fiind singurul mod în care acești copii știu să ceară ajutor.

Simt un sentiment copleșitor de pierdere

Pierderea unui părinte în urma divorțului poate fi, în unele cazuri, la fel de traumatizantă ca pierderea unui părinte prin deces. Copiii care păreau cândva mulțumiți pot ajunge să se simtă pierduți, deoarece părintele absent nu mai face parte din viața lor de zi cu zi.

În cartea lui DK Simoneau, We're Having A Tuesday, autoarea descrie cum copiii care locuiesc cu ambii părinți, dar nu sub același acoperiș, pot găsi soluții care funcționează atât pentru părinții divorțați, cât și pentru copiii implicați.

În cele din urmă, părinții trebuie să fie atenți la indiciile nonverbale pe care copiii le oferă pentru a rezolva aceste probleme. Din păcate, sentimentele de pierdere pot persista, însă părinții pot folosi tactici pentru a le diminua în timp.

SURSA FOTO: freepik.com @stokie

Pot simți că nu mai au un loc în viața părintelui

Deși majoritatea părinților încearcă să își protejeze copiii de efectele dăunătoare ale divorțului, resentimentele pot apărea, mai ales atunci când unul dintre părinți pare să fi trecut mai departe, implicându-se într-o nouă relație, viață sau familie.

Copiii pot simți că nu mai au un loc în viața părintelui absent și se pot simți dislocați.

Urăsc când te cerți

Crezi sau nu, copiii îi iubesc pe amândoi părinți. Așa că atacarea unui părinte sau criticarea celuilalt nu le oferă copiilor tăi impresia că ești un erou. Din contră, le face și mai dificilă o situație deja complicată.

În plus, certurile pot oferi părintelui absent un motiv să nu mai viziteze sau să nu mai comunice cu copiii. Iar în acel scenariu, tu vei fi perceput ca „tipul rău”.

Au nevoie să îi asculți

Pe măsură ce copiii cresc, devine din ce în ce mai dificil să scoți de la ei mai mult de câteva cuvinte. Așa că ascultă-i în tăcere. Dacă îți oferă acel moment rar de a intra în lumea lor, profită de el, conform unui studiu.

Când copiii îți cer să vorbească, ascultă-i. Deși ultimul lucru pe care vrei să-l faci este să retrăiești relația eșuată, dacă copiii te întreabă despre tatăl/mama lor, oferă răspunsuri amabile, ori de câte ori este posibil.

Da, încă te simți copleșit de noua situație, de noile responsabilități și de gândul că trebuie să începi să îți refaci viața. Dar asta nu este treaba copiilor tăi. Amintiți-vă de momentele bune și explicați-le că divorțul a fost rezultatul relației cu fostul partener, nu al lor.

Nu sunt adulți


Copiii tăi au trecut deja prin destule în urma divorțului. Menținerea unui set clar de reguli le oferă siguranța că, deși viața le-a pus o provocare, tu reușești să ții lucrurile sub control.

Chiar dacă te simți copleșit pe plan intern, copiii tăi nu vor să știe asta, pentru că i-ar speria. În plus, tăria și flexibilitatea ta le demonstrează că și ei pot face față dificultăților vieții.

SURSA FOTO: freepik.com @jet-po

Au nevoie de rutină

Stabilește rutine sau activități care să compenseze absența părintelui plecat.

„De exemplu, în lipsa fostului meu soț, fiica mea și cu mine am început să facem excursii cu mașina pentru a diminua durerea provocată de absența tatălui ei.

Ne uitam împreună la filme de familie, precum Just Go With It și Mrs. Doubtfire, care prezentau experiențele altor copii cu divorțul. Deși erau ficțiuni, personajele surprindeau ideea pe care încercam să o transmit și deschideau conversațiile dificile pe care nu știam cum să le inițiez singură.

Când nu lucram, ne petreceam ziua fetelor. Chiar și atunci când voia doar să stea supărată în camera ei cu chitara și tastatura, n-am lăsat-o să se izoleze”, susține pentru sursa citată autoarea N. Meridian.

Au nevoie de contact

„Deși fiica mea nu a recunoscut niciodată, îi plăcea să aibă acces la informațiile de contact ale tatălui ei. La fel cum și eu mi-aș fi dorit, în copilărie, să pot lua legătura cu tatăl meu, fără a depinde de mama mea.

Așa că, atunci când am trecut prin divorț, i-am spus fostului meu soț că poate să o sune sau să îi trimită mesaje oricând dorește. Fiica noastră avea deja propriul telefon, așa că nu era nevoie să treacă prin mine pentru a o contacta.

De asemenea, i-am spus clar că poate comunica liber cu ea, pentru că nu încercam să îi împiedic relația. Unii părinți greșesc, excluzând din furie părintele absent din viața copilului. Dar îmi aminteam cum mă simțisem eu ca și copil și nu am fost de acord cu o astfel de abordare”, mai spune autoarea.



Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.



Autorul articolului: Loredana Iriciuc
Categorie: Recomandari si sfaturi

Articole similare


Cele mai noi articole

Top citite
Efectul Mozart, dezmințit de mai multe studii! Cercetători: „Nu trebuie să ne așteptăm ca simpla ascultare a muzicii să ne facă copiii mai deștepți!” / FOTO: freepik.com @kegfire5

Efectul Mozart, dezmințit de mai multe studii! Cercetători: „Nu trebuie să ne așteptăm ca simpla ascultare a muzicii să ne facă copiii mai deștepți!”

Cercetare Harvard despre „creierul rezilient” la copii: „Părinții pot construi rezistența la orice vârstă, însă cu cât e mai devreme, cu atât e mai bine” / FOTO: freepik.com @Petro Seniv 888

Cercetare Harvard despre „creierul rezilient” la copii: „Părinții pot construi rezistența la orice vârstă, însă cu cât e mai devreme, cu atât e mai bine”

Foto: Freepik @proostoleh

Vârsta la care se poate identifica ce talent are un copil

Parentingul românesc vs cel englez. Bianca Andreica „Suntem genul de părinți care vrem să le facem singuri pe toate. Ne bucurăm de ajutorul ocazional, însă îl refuzăm pe cel permanent” / FOTO: Instagram@BiancaAndreica

Parentingul românesc vs cel englez. Bianca Andreica: „Suntem genul de părinți care vrem să le facem singuri pe toate. Ne bucurăm de ajutorul ocazional, însă îl refuzăm pe cel permanent”

pixel