EXCLUSIV

 „Nu mai face așa că mă superi!” / „Plânge mami dacă faci așa!” Impactul mesajelor toxice asupra copiilor. Violeta Mihalașcu: „Pică în plan secund emoția lui!” / FOTO: freepik.com @EyeEm

Loredana Iriciuc a adus în discuție exemple frecvente care induc vinovăție și rușine în copil precum:

 „Nu mai face așa că mă superi!”

„Plânge mami dacă faci așa!”

„Nu mai plânge, că ești urâtă!”

„Ce aude copilul când le spunem astfel de cuvinte pline vinovăție și rușine?” a întrebat moderatoarea Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.

Violeta Mihalașcu a explicat că, în astfel de situații, copilul aude mai degrabă emoția intensă a părintelui, nu pe cea proprie:

„Păi, în primul rând aude intensitatea emoției părintelui pe care se pune accentul în această comunicare. `Eu mă simt`, `eu mă supăr`, `eu mă enervez`, `eu nu mai pot` și atunci pică în plan secund emoția lui. Deci, nu contează cum te simți tu, contează cum m-ai făcut pe mine să mă simt.

Adică, `ok, tu te-ai lovit` sau `îți vine să plângi pentru că ți-ai stricat mașinuța`, dar asta trece în plan secund, pentru că `dacă mai continui să plângi, tu mă super pe mine și eu am o reacție mai puternică pentru că sunt adult și pentru că reacțiile mele pot fi mai puternice`”, a explicat Violeta Mihalașcu.

Citește și De ce ajung părinții să folosească afirmații care lasă urme în copii? Violeta Mihalașcu: „Vor să le controleze comportamentul și să facă lucrurile pe care ei și le doresc” / VIDEO

Violeta Mihalașcu: „Copilul ajunge să nu fie foarte priceput în a-și identifica propriile emoții”

Acest tip de comunicare, a subliniat psihologul, deconectează copilul de la propriile trăiri emoționale și nu îl ajută să învețe să își identifice emoțiile sau să le gestioneze corect. În schimb, copilul se concentrează pe emoțiile părintelui și pe evitarea acestora, pentru a preveni reacții negative, cum ar fi furia sau agresivitatea.

„Atunci, îi deconectează pe copii și nu-i învață, până la urmă, calea corectă de dezvoltare, în care presupune că în primă etapă să ne cunoaștem noi pe noi, să vedem cum funcționăm, ce sunt senzațiile astea intense în corpul nostru, numite emoții, cum se simt, cum le gestionăm, cum ne descurcăm cu ele în viață, mai ales cu cele intense și neplăcute.

Și dacă se întâmplă lucrul ăsta foarte des în copilărie, copilul ajunge să nu fie foarte priceput în a-și identifica propriile emoții și a le gestiona, pentru că s-a ocupat mai mult de a vedea cum se simte părintele și de a-l proteja pe el, să-l facă să nu se enerveze, să nu se supere, să nu trântească și să nu-l agreseze”, a mai adăugat experta.

SURSA FOTO: freepik.com @mladenmitrinovic

Efectele pe termen lung ale acestor afirmații

„Ce efecte pe termen lung au aceste afirmații asupra stimei de sine a copilului și relației cu propriile emoții?” a mai întrebat Loredana Iriciuc.

Psihologul clinician și psihoterapeutul cognitiv-comportamental Violeta Mihalașcu a oferit o analiză amplă, explicând impactul profund al acestor mesaje toxice asupra dezvoltării copilului.

Violeta Mihalașcu a subliniat că stima de sine a copilului este afectată în mod evident, deoarece el nu reușește să își dezvolte abilitățile de autocunoaștere și gestionare emoțională.

„În mod evident, stima de sine este afectată pentru că el nu dobândește abilitățile de a se cunoaște pe sine, de a ști, în primul rând, cum se simt în anumite situații, că e normal să simtă anumite lucruri în anumite situații și că lucrurile acelea sunt total gestionabile, indiferent de cum se simt pe moment. Pentru că uneori poate să pară sfârșitul lumii când ești într-o furie foarte puternică”, spune experta.

Pe măsură ce copilul crește, lipsa exersării acestor abilități emoționale devine evidentă, afectându-i relațiile sociale și personale.

„Trecând printr-o copilărie în care nu a apucat să exerseze destul de mult aceste abilități, ajunge să nu le stăpânească în momentul în care, să spunem, începe școala sau chiar mai mare, când intră într-o relație importantă și tot timpul are tendința să nu se ghideze după ce simte el, ce consideră el că ar fi potrivit într-o situație și să se ghideze mai mult după emoțiile celuilalt. Pentru că acesta a fost reperul pe care l-a avut în mica copilărie.

Cum se simte partenerul? Parcă șeful a strâmbat un pic din nas, asta înseamnă că eu n-am făcut bine. Chiar dacă tu, cu abilitățile tale, ai reușit să duci un proiect la bun sfârșit. Însă, stima de sine este afectată și atunci ajungi să te îndoiești de tine prin prisma faptului că evaluarea ți-o faci prin reacțiile celorlalți și nu neapărat prin contactul cu propria ta realitate”, mai adaugă Violeta Mihalașcu.

SURSA FOTO: freepik.com @galitskaya

Ce punem în loc?

„Ce punem în loc? Cum pot părinții să-și exprime frustrarea fără să inducă vinovăție sau rușine?” a mai întrebat moderatoarea Părinți Prezenți.

Violeta Mihalașcu a subliniat că este perfect normal și pentru părinți să se enerveze și să trăiască emoții intense.

„E perfect normal și ca părinții să se enerveze și să aibă tot felul de emoții. Asta le transmitem copiilor acum în parentingul acesta modern. Este valabil și pentru părinți: este ok să te enervezi! Însă, nu este ok să nu-ți asumi emoția și să-l faci pe celălalt să se simtă responsabil”, spune psihologul.

În schimb, Mihalașcu a recomandat un mod de exprimare mai responsabil, care să sublinieze faptul că emoțiile sunt personale și că fiecare este responsabil de gestionarea lor. 

„Adică, tu nu poți să mă faci pe mine să mă simt tristă sau să mă simt nervoasă. Tu faci un lucru și eu aleg să mă simt tristă sau nervoasă în funcție de cum mă raportez la acel lucru. Deci, cu asumare de sine. Adică, eu m-am enervat. Eu m-am enervat că ai trântit, nu știu, poarta peste degetele mele, m-a durut foarte tare?

Da, adică relația dintre cauză și efect e valabilă, e adevărată, e posibil să fie de acolo din spațiul de joacă împreună cu copilul, doar că trebuie să vină cu asumare. `EU m-am enervat, m-am enervat foarte tare. Am nevoie de câteva minute să mă calmez și apoi să putem conversa`.

Și asta îi arată copilului un model de gestionare corectă și sănătoasă a emoțiilor puternice. Adică nu reacționăm din vârful intensității emoționale cu orice ne vine, din automatism, la îndemână, ci îi arăt copilului că `da, e ok să te enervezi, dar ești responsabil de emoția aia și există soluții`.

Ești responsabil și să îți calmezi starea, ca dintr-o stare mai calmă, să poți să iei decizii mai potrivite, mai raționale, să găsești soluții la problema ta”, conchide Violeta Mihalașcu. 

URMĂRIȚI EMISIUNEA PĂRINȚI PREZENȚI INTEGRAL:

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.