Vezi versiune Desktop
Semnele care arată că zâmbetul copilului tău este doar de dragul aparențelor. Cum să îți dai seama dacă încearcă să-și ascundă tristețea, teama sau anxietatea?
Conform expertizei sale, atenția nu este un dar înnăscut, ci rezultatul unei interacțiuni frecvente și bine direcționate între copil și adult.
„De ce au copiii mici, sub 6 ani, dificultăți de menținere a atenției? Cum au învățat să-şi piardă concentrarea dacă n-au trecut încă prin şcoală obositoare sau cursuri monotone? Ca să îşi dezvolte atenția, copilul mic are nevoie de cineva capabil să îl angajeze frecvent față de realitatea înconjurătoare. Frecvent şi cu stimuli potriviți puterii lui. Cu ce tehnici dezvoltăm atenția?” își începe Oana Moraru postarea pe pagina de Facebook.
SURSA FOTO: freepik.com @goodphoto
Specialista propune o serie de tehnici aplicabile în funcție de vârsta copilului, fiecare etapă având metode specifice de stimulare a atenției:
„Încă de la 2 luni: cum îți sincronizezi vocea cu atingerea lui, cum îi vorbeşti când îl schimbi sau îl hrăneşti;
De la 6 luni: cum îi dai să pipăie texturi diferite şi îl ajuți numind senzații; cum îi cânți sau reciți rime, cu multe onomatopee şi cuvinte repetitive, asociate cu imagini, în cărți; cum îi bați ritmuri şi cum punctezi acțiuni simple folosind propoziții clare şi scurte;
De la 8 luni: cum ai inspirația să îi reții atenția pornind de la lucruri banale - un model creat din frunze sau petale, creioane sau bețişoare dispuse simetric; pietricele ordonate după mărime, jocuri de umbre, audiții de sunete cu repetarea lor etc;
De la 1 an: cum îi construieşti firul unei poveşti, manipulând 2-3 jucării pe covor, cum îi orientezi privirea către detaliile unei ferestre înghețate sau stropite de ploaie; cum construiți împreună şiruri sau turnuri din obiecte;
De la 2 ani: cum observați o plantă, o gâză împreună, cât de atent şi tacticos faceți o acțiune în 2-3 paşi, cum experimentați cu diferite amestecuri etc”.
Oana Moraru, cu peste 30 de ani de experiență alături de copii și familii, subliniază că puterea atenției voluntare este direct proporțională cu implicarea părinților.
„Un copil atent este un copil obişnuit să rămână angajat; un copil a cărui minte a fost de timpuriu invitată să investească energie într-o direcție dată, creată de adult.
O minte invitată, chemată, atrasă înspre, mişcată constant către acelaşi stimul.
Primii 2 ani de viață şi anii de grădiniță sunt cele două mari ferestre de sensibilitate sau de oportunitate pentru dezvoltarea atenției”, conchide Oana Moraru.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
