Femeia și sacrificiul continuu: ”Pute pământul sub tine!”. Femeile ar trebui să învețe de la bărbați”, spune Daniela Gavankar
Mulți părinți simt presiunea de a fi implicați în mod constant în viața copiilor lor, dar o abordare mai relaxată poate aduce beneficii dezvoltării copiilor. Lăsând copiii și adolescenții să se confrunte singuri cu mici dificultăți zilnice, îi ajută să crească mai în siguranță, mai independenți și mai bine pregătiți pentru viața în lumea adulților.
Aceasta este teza psihologului Caitlin McLear, o expertă care se definește cu mândrie drept o „mamă leneșă”. În abordarea sa diametral opusă cu cea a așa-numiților „părinți elicopter” (mame și tați intruzivi, omniprezenti și hotărât opresivi), McLear revendică nevoia ca fiecare părinte să lase deoparte un pic de anxietate de performanță și să le permită copiilor să-și trăiască viața un pic mai independentă, chiar și cu prețul de a face greșeli și de a provoca unele probleme.
Pentru a facilita această sarcină, McLear a identifica o serie de sfaturi de urmat la literă (sau aproape) pentru a practica un parenting mai „leneș” , dar în același timp mai formativ.
Când copiii cer ajutor pentru sarcini simple, cum ar fi să ridice o furculiță căzută, poate fi o oportunitate de a-i învăța independența. Potrivit lui McLear, învățarea gestionării disconfortului este fundamentală pentru dezvoltarea emoțională a copiilor. Micile frustrări zilnice, cum ar fi nevoia de a ridica singuri tacâmurile, îi învață să facă față chiar și în cele mai complexe situații.
Pe scurt, să înveți să-i spui copilului tău „Tu faci asta!” poate schimba într-adevăr percepția asupra lucrurilor atât pentru părinte cât și pentru copil, care învață astfel să se descurce singur.
A nu urmări întotdeauna temele de la scoală îndeaproape, asigurându-vă că copiii dvs. își îndeplinesc toate sarcinile, poate părea contraintuitiv, dar McLear subliniază faptul că consecințele – atât cele pozitive, cât și, în special, cele negative – sunt un instrument puternic de învățare. Când copiii trebuie să-și înfrunte singuri greșelile, ei învață să-și asume responsabilitatea.
Foto: Freepik @peoplecreations
Timpul liber este esențial pentru dezvoltarea creativității la copii. McLear explică clar că plictiseala poate stimula rezolvarea problemelor și planificarea.
Privind copiii de acest spațiu, angajându-i continuu în activități structurate pentru a se asigura că sunt mereu stimulați și productivi, riscă să le limiteze capacitatea de a-și gestiona timpul liber și de a dezvolta abilități autonome, cum ar fi simpla capacitate de a inventa o distracție atunci când nu au nimic de făcut.
Dacă un copil își uită rucsacul acasă sau nu își informează părintele despre materialele pe care să le cumpere pentru lecția de a doua zi, nu este nevoie să ieși în grabă din casă pentru a remedia greșeala sau să înceapi să cauți un magazin de papetărie deschis până târziu, seara: fără intervenția mamei sau a tatălui, copilul va învăța să facă față consecințelor propriei distrageri.
Chiar și pregătirea propriului prânz poate deveni o oportunitate de a-ți responsabiliza copiii. De la o vârstă fragedă, copiii pot fi implicați în pregătirea meselor, făcându-i să participe activ la gestionarea alimentației lor. Iar dacă uită de prânz, lăsându-i să se ocupe de situație îi va ajuta să învețe să fie mai atenți.
Lăsarea copiilor să se joace în aer liber fără supraveghere constantă a părinților este o modalitate excelentă de a-și dezvolta independența și capacitatea de a face față riscurilor, o abilitate prea des subestimată în societatea supraprotectivă de astăzi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Sistemul educațional din...