Vezi versiune Desktop
„Nici talentați, nici genii”: Doi psihologi specializați în abilități înalte demontează mitul
Fiecare dintre noi, dacă ne-am gândi la propria copilărie, ar putea face liste lungi de greșeli comise de părinți de-a lungul timpului. A greși ca părinte este normal dar nu trebuie trăit ca o tragedie, în primul rând pentru că trebuie respectate cadrele în care fiecare dintre noi acționează și are așteptări în relații. A greși este uman, perseverența, poate, este diabolică, mai ales dacă nu ceri ajutor.
Avem din ce în ce mai ușor acces la informațiile referitoare la sănătatea noastră fizică și emoțională și a copiilor noștri: o cantitate exagerată de cunoștințe poate duce la un exces de informații disponibile. Acest fenomen, cunoscut sub numele de infodemie, poate induce oamenii în confuzie.
Dacă metodele și abordările pentru orice temă sunt răspândite pe internet, riscul este de a-și stabili relația cu copiii pe baza grilelor de evaluare pe care ei le propun. Mai mult decât atât, strategiile care funcționează bine pentru o persoană s-ar putea să nu se potrivească celeilalte.
Singura greșeală reală pe care o poate face un părinte este să nu îi iubească, restul sunt încercări de a o face. Chiar și părintele care este criticat va fi în continuare recunoscut de copii ca cel mai bun părinte pentru că și-a dorit și a încercat să o facă.
Fotografie de la Jep Gambardella/ Pexels
Cel mai rău este a fi un ”părinte construit”. Adică un părinte care asigură totul pentru copiii lor, dar nu le dă elementele de bază, poate pentru că sunt absenți, sunt adulți care fug de responsabilități, adulți care sunt de fapt absenți din relație. Aceasta este greșeala care îi doare cel mai mult pe copii.
Familia perfectă există doar la televizor și în cărțile celor care vorbesc despre metode de parenting. Nimeni nu are o familie perfectă. Multe profiluri de socializare care vorbesc despre parenting arată situații ireale: case perfecte, mămici perfecte, copii ascultători, cupluri iubitoare mereu cu zâmbetul pe față... În viața reală așa ceva nu există.
Puțină educație digitală este suficientă pentru a ne distanța de aceste profiluri toxice și a reveni la a ne spune că este mai bine să fim sinceri și impreciși, pentru că perfecțiunea nu există în viața de zi cu zi a nici unei familii.
În primul rând, ca regulă generală, spunem că părintele trebuie să fie părinte, iar copilul trebuie să fie copil. Dacă părintele a decis să dea o regulă, aceasta trebuie aplicată: să creăm o lume cu reguli clare pentru copiii noștri deoarece părintele nesigur creează incertitudine în copil.
Fotografie de la Jep Gambardella/ Pexels
Frica de a da reguli pentru frica de nefericire este o utopie: a crede în rețeta perfectă pentru un copil mereu fericit duce la un eșec imediat pentru că el se va confrunta cu realitatea cotidiană.
Este mai bine să pregătească un copil să accepte provocările vieții. Cu toate acestea, dacă societatea ne cere să fim mereu cei mai buni, le arătăm că este nevoie de puțină răzvrătire, că fiecare își poate construi viitorul pe care și-l dorește, fără a se conforma neapărat idealurilor.
Publicitate
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
