De ce au nevoie cu adevărat copiii de la părinții lor? Descoperă cele 5 lucruri esențiale care fac diferența în bunăstarea lor!
Loredana Iriciuc a deschis discuția cu exemple frecvente de astfel de afirmații, cum ar fi:
„Dacă nu vii acum, te las aici!”
„Dacă nu faci asta, plec fără tine!”
„Dacă nu ești cuminte, te duc la doctor să îți facă injecție!”
Moderatoarea Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro, a întrebat-o pe Violeta Mihalașcu ce consecințe psihologice pot apărea în urma acestor cuvinte, remarcând că acestea sunt adesea auzite în parcuri sau locuri de joacă.
„Aș vrea să spun că toate sunt grave și toate ar trebui să dispară încet, încet din parenting”, a subliniat psihologul, „dar, parcă asta mi se pare că este cea mai gravă, pentru că atacă o nevoie de bază a copilului de a se simți în siguranță”.
Experta a subliniat că astfel de amenințări pun în pericol sentimentul de siguranță al copilului, generând anxietate și frică de abandon.
„Atunci când îl amenințăm că lăsăm într-un loc, evident că se va simți părăsit, se va simți în pericol să rămână singur, deci nu se va simți în siguranță. Amenințarea plutește tot timpul asupra lui. Această anxietate, această grijă că va fi abandonat, care se întâlnește foarte des în grijile adulților”, a continuat Violeta Mihalașcu.
„Ce alternative au părinții pentru a impune limite fără a recurge la genul acesta de amenințări?” a întrebat Loredana Iriciuc.
Violeta Mihalașcu a subliniat importanța anticipării și a explicat că unul dintre principalele motive pentru care copiii se opun tranzițiilor, cum ar fi plecarea din parc, este lipsa de predictibilitate.
„Depinde foarte mult de situația în care se află. Există momente de a anticipa o posibilă plecare din parc. Adică, copiii au nevoie de predictibilitate, au nevoie de anunțuri repetate pentru că ei nu înțeleg conceptul de timp, cel puțin când sunt foarte micuți și atunci au nevoie să fie anunțați.
Trebuie să le înțelegem dificultatea de a face tranziții între activități, adică să închei o activitate plăcută ca să treacă către una mai puțin plăcută, cum ar fi drumul către casă sau masa și somnul. Și, atunci, e nevoie să înțelegem dificultățile lor și etapele de dezvoltare în care se află și să anticipăm lucrurile acestea sprijinindu-i.
Putem să-i anunțăm de mai multe ori că urmează să plecăm din parc, putem să ajutăm la încheierea activităților, să începem să strângem creta, să începem să punem trotineta, ca să îl ajutăm să perceapă mesajul că activitatea de parc, că am luat asta ca exemplu, se se va încheia”, a spus experta.
O altă soluție pe care Mihalașcu a sugerat-o este comunicarea directă, focusată pe lucrurile pe care părinții le așteaptă de la copil:
„Și comunicarea directă, focusată pe lucrurile pe care le dorim și le așteptăm de la copil. Este mult mai realist să-i transmitem lucrurile astea, adică ce vrem de la el: vreau să te urci în căruț, vreau să mă iei de mânuță și să mergem, vreau să spui `pa` copiilor că e timpul să mergem.
Evident, copiii vor fi supărați. Și atunci intră partea de validare și înțelegere a faptului că e normal să fie morocănoși, să plângă, să se vaite. Doar că lucrul acesta trece, niciun copil n-a plâns pentru totdeauna că pleacă din parc. Începe, durează, se încheie! Și apoi, copilul merge către părinte”, a mai adăugat Violeta Mihalașcu.
SURSA FOTO: freepik.com @Silga Be
Un alt aspect important discutat a fost relația autentică dintre părinte și copil. Violeta Mihalașcu a explicat că atunci când relația dintre cei doi este una conectată, copilul va fi mai dispus să asculte și să coopereze.
„Cu mențiunea că lucrul acesta se întâmplă cel mai des când cei doi au o relație autentică, când se află într-o conectare. Dacă toată ziua au dus-o în lupte sau săptămânile trecute sau dacă în viața de familie a apărut un frățior și e proaspăt și încă nu s-a întâmplat adaptarea sau dacă se află în proces de adaptare la creșă, la grădiniță și toată lumea e tensionată în casă, asta afectează relațiile în familie și asta înseamnă copilul nu se simte conectat și atunci este mai puțin dispus să asculte, să se lase influențat, să coopereze cu adultul.
Și, atunci, înțelegând asta, știm că trebuie să egalăm talerul. Trebuie să punem afecțiune, conectare, joacă fără obiective, atenție pur și simplu pentru persoana lui, fără rezultate, fără obiective, ca să creștem gradul de cooperare dintre cei doi”, a mai explicat specialista.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
În cazul în care copilul refuză să vină atunci când este chemat, Violeta Mihalașcu sugerează o soluție calmă, dar fermă.
„Și, în cel mai rău caz, în care copilul nu vine, te duci lângă el și insiști.
Am observat că părinților le e foarte greu să insiste calm. Te duci lângă el, îl ții de mânuță, îi spui că trebuie să mergi, el se va opune un pic, se zbate, încearcă să vadă: `tu chiar vorbești serios?`. Îl ții de mânuță, îi validezi emoția - `trebuie să mergem, înțeleg că vrei, uite, mai venim după-amiază` - îl ții de mânuță ca să susții vorbele prin comportament.
Adică, nu mă retrag de aici și noi chiar mergem acasă, dar nu te forțez, nu te bruschez, nu te ameninț că te părăsesc, doar te țin ferm de mână ca să vii după mine. Nu este neapărat prima soluție, dar e mult mai puțin dăunătoare decât cea în care amenințăm copilul că plecăm din parc”, a sugerat psihologul.
În final, Violeta Mihalașcu a atras atenția asupra pericolului pe care îl reprezintă amenințările, cum ar fi „dacă nu vii acum, plec fără tine”. Deși astfel de amenințări par eficiente, ele pot provoca anxietate și teamă de abandon în rândul copiilor.
„Bineînțeles, la amenințarea asta toți copiii răspund pentru că e atât de gravă, încât lasă orice altceva să meargă după părinte. Acesta este și pericolul ei! E atât de eficientă încât părinții apelează la ea și spun `doar asta funcționează`”, a conchis Violeta Mihalașcu.
URMĂRIȚI EMISIUNEA PĂRINȚI PREZENȚI INTEGRAL:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
În lumea globalizată de...
Indiferent dacă este mic sau...