Vezi versiune Desktop
De ce au nevoie cu adevărat copiii de la părinții lor? Descoperă cele 5 lucruri esențiale care fac diferența în bunăstarea lor!
Versurile sale delicate redau frământările, curiozitatea și speranțele unui copil ce se pregătește să pășească într-o lume necunoscută, dar plină de promisiuni.
Poezia îmbină imagini din universul copilăriei cu simboluri puternice despre educație și creștere personală, toate îmbrăcate într-o atmosferă caldă și iubitoare.
„Azi e prima zi de școală
Pune-mi mamă în ghiozdan
Un stilou, o călimară
Și un măr mai năzdrăvan.”
Primele versuri ale poeziei descriu pregătirile unui copil înainte de a pleca la școală, iar prin această cerere către mamă, autoarea subliniază legătura profundă dintre familie și educație.
Stiloul și călimara devin simboluri ale cunoașterii, iar mărul – un element tradițional asociat învățăturii și energiei. Prin „mărul năzdrăvan”, Cătălina Lungu introduce un element ludic, care sugerează că educația nu este doar o responsabilitate, ci și o aventură jucăușă.
„Pune șapte ani de-acasă
Călăuză-n calea mea
Și mă binecuvântează
Să pricep... cu inima.”
În aceste versuri, autoarea face referire la valorile esențiale pe care orice copil le primește în primii ani de viață – cei „șapte ani de acasă”. Educația formală începe la școală, dar fundamentele sale se formează în familie.
Lungu sugerează că, pe lângă cunoștințele academice, la fel de important este să învățăm să „pricepem cu inima”, adică să fim empatici, deschiși și sensibili.
Binecuvântarea maternă devine o metaforă a sprijinului necondiționat pe care copilul îl primește pe acest drum.
„De sub mâna ta cea dreaptă
Ce mi-a stat la căpătâi
Intru ca în apă caldă
Bobocel în clasa-ntâi.”
Imaginea mâinii mamei, care „a stat la căpătâiul” copilului, oferă un sentiment de siguranță și protecție. În momentul în care pășește în clasa întâi, copilul se simte ca și cum ar intra „în apă caldă” – o imagine a confortului și familiarității.
Acest contrast între noul necunoscut și siguranța oferită de familie accentuează echilibrul dintre creștere și protecție.
De asemenea, cuvântul „bobocel” este o metaforă delicată pentru inocența și fragilitatea copilului, aflat la începutul călătoriei sale educaționale.
„Azi e prima zi de școală
Bag păpușa la sertar
Și deschid ca pe-o comoară
Primul meu abecedar.”
Finalul poeziei aduce un moment simbolic: copilul „bagă păpușa la sertar”, lăsând în urmă o parte din copilărie pentru a face loc unei noi etape.
Abecedarul devine o „comoară”, un simbol al cunoașterii pe care copilul urmează să o descopere cu entuziasm.
Această imagine subliniază faptul că școala reprezintă nu doar un loc de învățătură, ci o fereastră către noi posibilități și oportunități de creștere.
Azi e prima zi de școală
Pune-mi mamă în ghiozdan
Un stilou, o călimară
Și un măr mai năzdrăvan.
Pune șapte ani de-acasă
Călăuză-n calea mea
Și mă binecuvântează
Să pricep... cu inima.
De sub mâna ta cea dreaptă
Ce mi-a stat la căpătâi
Intru ca în apă caldă
Bobocel în clasa-ntâi.
Azi e prima zi de școală
Bag păpușa la sertar
Și deschid ca pe-o comoară
Primul meu abecedar.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Temele pentru acasă sunt o...
Titi Aur, instructor de conducere defensivă, vine cu...
Furia și izbucnirile...
