Vezi versiune Desktop
De ce au nevoie cu adevărat copiii de la părinții lor? Descoperă cele 5 lucruri esențiale care fac diferența în bunăstarea lor!
Potrivit Asociației Spaniole de Pediatrie (AEP), starea de sănătate mentală a copiilor a cunoscut o deteriorare semnificativă în ultima perioadă. De la începutul toamnei anului 2020, numărul de urgențe psihologice în rândul copiilor și adolescenților s-a dublat. „Trebuie să ne reamintim că micuții și adolescenții de astăzi vor fi adulții următoarelor decenii”, a atras atenția María José Mellado, președintele AEP, potrivit serpadres.es.
Pandemia de COVID-19 a avut un impact semnificativ asupra sănătății mintale a oamenilor de toate vârstele, iar copiii nu au fost o excepție. Pe măsură ce lumea se recuperează treptat, este important să recunoaștem că stresul la copii continuă să reprezinte o provocare majoră.
Fiecare copil este unic și poate reacționa în mod diferit la situații stresante. Cu toate acestea, există câteva cauze comune de stres în rândul copiilor. Schimbările majore în structura familială, cum ar fi divorțul, separarea părinților, nașterea unui nou frate sau mutarea într-o locuință nouă, pot genera stres la copii. La fel, modificările semnificative în rutina zilnică, cum ar fi începutul unui nou an școlar, schimbarea profesorilor sau a claselor, modificări de program sau evenimente neașteptate stresante, cum ar fi boala, un accident sau pierderea unei persoane dragi, pot contribui la stresul lor.
La nivel social, conflictele cu prietenii, agresiunea, izolarea socială sau dificultățile în adaptarea la situații sociale noi pot fi și ele cauze de stres pentru copii. De asemenea, presiunea socială, cum ar fi dorința de a fi acceptat de colegi, îndeplinirea standardelor de frumusețe sau abilitățile specifice, poate genera stres la copii.
Pentru mulți copii, presiunea academică poate fi o sursă de stres. Așteptările ridicate în domeniul academic, volumul excesiv de muncă școlară, competiția între elevi sau problemele de performanță pot fi factori declanșatori ai stresului. De asemenea, examenele și proiectele importante pot spori presiunea asupra lor.
În plus, trebuie menționat că lumea digitală în care trăim poate afecta copiii în mod negativ dacă nu este gestionată corespunzător. Expunerea la imagini și știri tulburătoare de la televizor sau de pe rețelele de socializare poate avea un impact semnificativ asupra sănătății mintale a copiilor, generând stres. Copiii pot fi confuzi și pot experimenta anxietate atunci când întâlnesc conținut inadecvat pentru vârsta lor, cum ar fi imagini violente sau știri alarmante. Rețelele de socializare pot contribui, de asemenea, la presiunea exercitată de colegi, deoarece copiii se confruntă cu comparații și idealizări ale unor vieți perfecte care nu există în realitate.
SURSA FOTO: freepik.com
Cunoașterea semnelor de stres la copii este esențială pentru a le putea rezolva într-un mod eficient. În timp ce Asociația Spaniolă de Pediatrie subliniază importanța îmbunătățirii sistemelor de sănătate mintală pentru copii și adolescenți, familia are un rol vital în detectarea și gestionarea simptomelor de stres în primă fază, orientându-se către un pediatru sau medic de familie pentru evaluare ulterioară.
Atunci când un copil se confruntă cu o situație stresantă, pot apărea semne care reflectă acest lucru și care pot servi drept indicii pentru părinți. Potrivit Asociației Spaniole de Pediatrie, aceste semne pot include dureri recurente de stomac sau de cap, gură uscată, amețeli sau tremur.
UNICEF a mers chiar mai departe și a dezvoltat un tabel care prezintă cele mai evidente și frecvente simptome de stres la copii, în funcție de vârsta lor. Nivelul de dezvoltare al copiilor diferă, motiv pentru care semnele pot varia:
Regresia comportamentală. Copilul uită brusc să facă lucruri pe care le știa deja să le facă. Se manifestă ca o regresie a comportamentului anterior, parcă ar fi revenit la o etapă mai timpurie de dezvoltare.
Modificări ale obiceiurilor alimentare și de somn. Copiii pot prezenta anxietate în privința alimentației, fiind selectivi sau apatici în fața hranei. De asemenea, somnul poate fi afectat, manifestându-se prin schimbări în modelele de somn, de la somn constant la insomnie.
Iritabilitate. Copiii devin mai iritabili și reacționează exagerat la stimuli care înainte nu-i deranjau în mod special.
Hiperactivitate. Pot prezenta un nivel crescut de energie și o activitate excesivă, manifestându-se prin mișcare necontrolată și dificultate în a sta liniștiți.
Temeri de noapte. Copiii se trezesc frecvent în timpul nopții, pot avea vise legate de situații negative sau pot prezenta coșmaruri.
Crize de furie și plâns frecvente. La vârsta de 2-3 ani, crizele de furie sunt destul de comune, deoarece copiii se dezvoltă emoțional. Cu toate acestea, stresul poate amplifica aceste crize, ducând la episoade recurente, din cauza scăderii toleranței la frustrare.
Atașament excesiv față de părinți sau îngrijitori. Copiii pot deveni excesiv atașați de figurele lor de atașament, având dificultăți în a se desprinde sau în a se simți confortabil în absența acestora.
Regresii comportamentale sau de învățare. Pot apărea regresii în comportament sau în abilitățile pe care le-au dobândit anterior. Aceste regresii pot include comportamente precum pipi în pat, refuzul de a se hrăni singuri sau de a merge la toaletă.
Modificări ale ritmurilor de alimentație și somn. Copiii pot manifesta schimbări în obiceiurile de alimentație și somn. Pot avea apetit scăzut sau pot refuza anumite alimente. De asemenea, pot avea dificultăți în adormire sau pot experimenta tulburări de somn.
Dificultate de concentrare. Copiii pot avea probleme în a se concentra și în a se angaja în activități care necesită atenție și implicare. Pot fi mai distrași și pot avea dificultăți în a finaliza sarcinile.
Iritabilitate. Pot deveni mai iritabili și mai sensibili la stimuli externi. Pot avea reacții exagerate la situații care înainte nu îi deranjau în mod special.
Hiperactivitate. Pot prezenta un nivel crescut de energie și o activitate motorie excesivă. Pot fi neliniștiți și pot avea dificultăți în a sta liniștiți.
Refuzul de a vorbi. Cunoscut și sub numele de „mutism selectiv”, acesta este adesea un simptom specific tulburărilor de stres posttraumatic. Copiii pot refuza să vorbească în anumite situații sau în prezența anumitor persoane și pot necesita intervenție psihologică suplimentară.
Sevraj. Copiii pot manifesta apatie în interacțiunile cu semenii sau cu oamenii din jur. Pot căuta constant singurătatea și pot avea o lipsă de implicare în mediul lor social.
Preocupare excesivă pentru ceilalți. Pot dezvolta o preocupare excesivă în ceea ce privește starea și problemele celor din jurul lor. Pot crede că ceea ce se întâmplă cu alte persoane li se poate întâmpla și lor.
Modificări ale tiparelor de somn sau de alimentație. Copiii pot experimenta schimbări în rutinele de somn sau în obiceiurile alimentare. Pot avea dificultăți în adormire sau pot manifesta schimbări în apetit.
Temeri excesive. Pot dezvolta temeri nejustificate sau excesive în legătură cu diverse aspecte ale vieții lor. Aceste temeri pot fi legate de școală, performanțe, relații sociale sau alte aspecte ale vieții lor de zi cu zi.
Iritabilitate și agresivitate. Pot deveni mai iritabili și mai agresivi în comportamentul lor. Pot avea reacții exagerate sau pot manifesta agresivitate fizică sau verbală în situații mai tensionate.
Lipsa de concentrare și memorie. Pot avea dificultăți în a se concentra și în a-și menține atenția asupra sarcinilor sau activităților. De asemenea, pot avea probleme în a-și aminti informații sau în a-și organiza gândurile.
Simptome psihosomatice. Copiii pot prezenta simptome fizice, cum ar fi dureri de stomac sau de cap, care nu au o bază medicală clară. Aceste simptome pot fi manifestări ale stresului lor intern.
Sentiment de vinovăție. Pot avea tendința de a se simți vinovați pentru tot ceea ce se întâmplă în jurul lor și chiar pot dezvolta o stimă de sine scăzută.
Modificări ale performanței școlare. Pot avea dificultăți în gestionarea sarcinilor școlare și pot manifesta scăderi în performanța academică.
SURSA FOTO: freepik.com
Consecințele stresului asupra copiilor pot avea un impact semnificativ asupra sănătății lor mintale. Dr. Azucena Díez, președintele Societății de Psihiatrie a Copilului, a afirmat că stresul acut sau cronic este un factor declanșator al problemelor de sănătate mintală la copii și adolescenți. Acest lucru se reflectă în cazurile frecvente întâlnite în unitățile de urgență pediatrice, care implică anxietate, tulburări de obsesii-compulsii (TOC), depresie, comportament auto-vătămător sau somatizare.
Conform organizației menționate, aceste diagnosticări sunt adesea rezultatul stresului continuu la care sunt supuși copiii. Stresul poate, de asemenea, să ducă la apariția altor tulburări psihice care se manifestă în crize. Prin urmare, odată cu apariția primei crize, individul devine predispus să experimenteze crize ulterioare de-a lungul vieții.
„Cu regret, în ultimii ani, am observat că primele manifestări ale unor boli precum anxietatea sau TOC, declanșate de stresul cronic la copii, apar din ce în ce mai devreme. Acest aspect reprezintă o provocare importantă, deoarece sugerează că copiii sunt expuși la niveluri mai ridicate de stres și că aceste tulburări se dezvoltă într-un stadiu mai timpuriu al vieții lor.
Este esențial să înțelegem amploarea acestor consecințe și să acordăm o atenție deosebită sănătății mintale a copiilor noștri. O abordare preventivă, care include reducerea factorilor de stres și promovarea unui mediu familial și social sănătos, poate juca un rol esențial în prevenirea și gestionarea problemelor de sănătate mintală la copii”, a conchis dr. Azucena Díez.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
În lumea globalizată de...
Indiferent dacă este mic sau...
