Stima de sine excesivă poate duce la creșterea unor copii individualiști și egocentrici, avertizează psihologii / FOTO: freepik.com @EyeEm

Deși stima de sine este un subiect frecvent abordat, în special într-o lumină pozitivă, psihologii atrag atenția și asupra pericolelor unui exces în acest sens.

Este adesea promovată importanța consolidării stimei de sine în copilărie, considerată esențială în etapa parentală. De exemplu, psihologi precum Álvaro Bilbao împărtășesc strategii de întărire a stimei de sine a copiilor lor, iar cercetători de la instituții precum Harvard afirmă că anumite expresii ale copiilor pot indica o stimă de sine sănătoasă.

Totuși, mai puțin cunoscut este faptul că un exces de stimă de sine poate avea consecințe negative. Înainte de a detalia aceste riscuri, experții Universitat Oberta de Catalunya menționează că stima de sine în copilărie este un domeniu de cercetare încă insuficient explorat, notează Ser Padres.

SURSA FOTO: freepik.com @DanielHernandez1976

De aceea, este dificil de stabilit ghiduri clare pentru dezvoltarea optimă a acesteia. În acest context, experții fac referire la studii precum cel realizat în cadrul proiectului european Health Behavior in School-aged Children (HBSC), promovat de Organizația Mondială a Sănătății, care analizează comportamentele elevilor, sau la cercetările Universității din Washington. Unul dintre acestea, intitulat „Măsurile implicite pentru copiii preșcolari confirmă rolul stimei de sine în menținerea unei identități echilibrate”, arată că stima de sine începe să se formeze încă de la vârsta de cinci ani.

„Studiile actuale oferă dovezi empirice privind prezența unei stime de sine pozitive la copiii de cinci ani, o vârstă mai mică decât cea la care se poate evalua prin măsurători de auto-raportare disponibile. Aceste descoperiri confirmă existența unor caracteristici importante ale stimei de sine încă din copilăria timpurie”, concluzionează studiul realizat de Universitatea din Washington.

Pe de altă parte, Ferran Marsà, profesor de Psihologie și Științe ale Educației, subliniază că „se cunosc puține informații despre influența părinților și a școlilor asupra stimei de sine a copiilor, deși cercetările recente se concentrează tot mai mult pe studii calitative.”

Citește și Cum pot părinții crește copii de succes, potrivit unui decan de la Stanford: „Fii autoritativ, nu autoritar!”

Stima de sine ridicată în copilărie: cauze și consecințe

SURSA FOTO: freepik.com @lunamarina

Psihologia recunoaște existența a două tipuri de stimă de sine: scăzută și ridicată.

Persoanele cu stimă de sine scăzută tind să fie „conștiente de sine, încearcă să treacă neobservate și se simt adesea inferioare”, explică psihologii din Mexico City într-un articol despre excesul de stimă de sine. De asemenea, aceștia pot fi „extrem de susceptibili”.

Pe de altă parte, persoanele cu stimă de sine ridicată sunt „optimiste, își recunosc calitățile și încearcă să le valorifice. Deși conștiente de defectele lor, ele știu că acestea nu le definesc sau limitează”, se arată pe o platformă dedicată specialiștilor în psihologie.

Ceea ce este mai puțin cunoscut, și rareori abordat în parenting, este faptul că stima de sine excesivă poate apărea încă din copilărie sau adolescență.

Aceasta se manifestă, de obicei, ca urmare a unei evaluări exagerat de pozitive, care poate avea consecințe grave atât pentru copil, cât și pentru cei din jur.

Psihologii din Mexico City definesc astfel de persoane ca fiind acelea care „vor să pară superioare celorlalți, să atragă atenția pentru a fi admirate și considerate un model.”

Potrivit experților, diferența principală dintre o persoană cu stimă de sine ridicată și una cu stimă de sine excesivă este dată de realismul percepției de sine. Prima își acceptă defectele și lucrează pentru îmbunătățire, în timp ce a doua își imaginează o perfecțiune incompatibilă cu realitatea.

„Această discrepanță poate duce la narcisism, dispreț față de autoritate, competitivitate excesivă și nevoia constantă de a-și demonstra superioritatea”, avertizează Sylvie Pérez, psiholog educațional.

Factorii care contribuie la o stimă de sine excesivă

Printre factorii care pot genera o stimă de sine excesivă în copilărie se numără:

SURSA FOTO: freepik.com @rosecreative13

Teama de o stimă de sine scăzută

Sylvie Pérez explică: „Ne este atât de frică să nu dezvoltăm o stimă de sine scăzută încât tindem să încurajăm un nivel extrem de ridicat, fără a evalua impactul pe termen lung.”

Nesiguranța adulților

Ferran Marsà, profesor la Universitat Oberta de Catalunya, susține că mulți părinți își proiectează propriile experiențe din copilărie asupra copiilor lor.

„Am trecut de la modele educaționale autoritare la unele care pot scăpa de sub control, fără dovezi solide care să susțină eficiența lor.”

Presiunea socială și influența internetului

Marsà subliniază că „parentingul a devenit o afacere, plină de ghiduri care dictează ce înseamnă să fii un părinte bun sau rău”. Sylvie Pérez adaugă că lipsa unei medieri adulte în interacțiunile copiilor pe internet poate avea un impact negativ asupra stimei de sine. „Problema nu sunt ecranele în sine, ci absența unui adult care să ajute copilul să interpreteze corect feedback-ul primit.”

Echilibrul – cheia unei stime de sine sănătoase

Pentru a evita extremele, Pérez recomandă părinților să fie atenți la semnalele transmise copiilor.

„Dacă stima de sine este prea mare, copilul nu va avea nevoie de ceilalți. Dacă este prea scăzută, nu va putea funcționa fără sprijin.

Idealul este să dezvoltăm o stimă de sine echilibrată, care să permită copilului să fie încrezător, dar și receptiv la opiniile, gândurile și sentimentele celor din jur.”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.