Meditațiile, maratonul care pune presiune pe copii, profesori și părinți. Psiholog Ana-Maria Zamfir: „A devenit un fel de stil de viață!” Iată riscurile / VIDEO
„Temele pentru acasă sunt văzute ca o extensie a procesului de învățare de la școală. Din perspectiva ta, ca învățător și psiholog, care este rolul lor principal în educația copilului? Sunt cu adevărat necesare pentru a îmbunătăți rezultatele la școală și pentru a dezvolta anumite abilități, sau pot exista alternative mai eficiente?” a întrebat Loredana Iriciuc.
Potrivit lui Petruț Rizea, „rolul temelor este acela de a consolida, în primul rând, informația predată la clasă”. Această afirmație sugerează că temele nu sunt doar o simplă formalitate, ci un instrument esențial în procesul de învățare. Ele permit elevilor să își exerseze și să își întărească cunoștințele, asigurând o înțelegere mai profundă a materialului studiat.
În plus, temele contribuie la dezvoltarea responsabilității și a autonomiei elevilor. Învățătorul subliniază că „pe de altă parte există și o componentă de disciplinare, de a-i determina pe elevi să fie responsabili, să fie autonomi.
Dincolo de conținuturile predate și pe care ei trebuie să și le însușească prin exercițiu, prin repetiție, există și această componentă subtilă observată și anume cea de formare a unei autonomii.
Nu putem vorbi de autonomie în adevăratul sens al cuvântului, autonomia se dezvoltă mai târziu spre gimnaziu”.
SURSA FOTO: freepik.com @prostock-studio
Moderatoarea a adus în discuție un subiect sensibil pentru mulți părinți: stresul generat de temele pentru acasă, mai ales când copiii refuză să le facă.
„Temele pentru acasă pot fi o sursă de stres pentru părinți, mai ales când copiii refuză să le facă. Și când copiii refuză (îți zic că în majoritatea cazurilor o fac!) noi, părinții, spunem ceva de genul: `hai mai repede, să le terminăm ca să te joci`. Sau, `uite, dacă te apuci din timp de ele, ai mai mult timp și pentru tine`. Sau, `hai mai repede, hai să nu le mai lăsăm pe ultima sută de metri, să scăpăm de ele`. Mi-am dat seama, în timp ce foloseam și eu astfel de afirmații, că și noi, părinții, tratăm temele ca o chestie de care trebuie să scăpăm cât mai repede! Ce se programează în capul copilului când abordăm așa situația?” a întrebat Loredana Iriciuc.
Petruț Rizea a subliniat că abordarea părinților poate să nu fie cea mai eficientă. „E un fel de condiționare clasică: dacă faci X, primești Y.”
Expertul sugerează că metoda de stimulare a comportamentului prin recompense poate fi insuficientă și că există nevoie de tehnici mai interactive și mai atractive pentru gestionarea timpului dedicat temelor.
„Să găsim niște metode prin care ei să își facă temele într-un mod mai interactiv. Mă refer și la părinți și la profesori! De exemplu, profesorii au foarte multe metode pe care le pot aplica. Ne putem lega de un anumit subiect/personaj din desene animate. Trebuie să găsim factori care să-i stimuleze din acest punct de vedere. Este un efort cognitiv pentru ei și trebuie să se adapteze. Însă, adaptarea nu se face de azi pe mâine, se face în timp, se face în decursul anilor de școală.
Reacțiile lor de a nu vrea, de a refuza, de a fi plictisiți să le facă, de a fi speriați sunt normale”, a spus Petruț Rizea la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.
SURSA FOTO: freepik.com @volodymyr-t
O altă observație importantă a lui Rizea a fost legată de volumul și dificultatea temelor.
„Aș spune că cei care pot controla mai bine această situație ar fi profesorii. Ei stabilesc, în funcție de programa școlară și în funcție de particularitățile copiilor și ale clasei, volumul de teme și dificultatea lor.
Dacă văd că am în clasă 18-20 de elevi și dintre aceștia merg foarte bine cu 10, voi alege teme de dificultate medie. Nu mă voi duce către exerciții de olimpiadă și altele. (...) Trebuie să ne gândim cum raportăm volumul de muncă la dezvoltarea lor psihică, cognitivă, pentru că nu poți să-i ceri unui copil să citească o carte întreagă într-o săptămână când tu îl mai duci și la teatru, la pian, la alte cursuri extra.
Ca să concluzionez, e o reacție normală! Devine anormală atunci când ea persistă în timp. Acolo trebuie să aflăm care e problema!” a mai precizat Petruț Rizea.
URMĂRIȚI EMISIUNEA PĂRINȚI PREZENȚI INTEGRAL:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Temele pentru acasă sunt o...
Parentingul este, fără...