Fotografie de la RDNE Stock Project/ Pexels

Copilul tău se joacă cu mingea acasă, își lovește fratele, pictează pereții sau aruncă jucării. Chiar dacă i-ai cerut de o mie de ori să nu o facă, s-a întâmplat din nou. Probabil că frustrarea te va fi făcut să-ți pierzi cumpătul și să ridici vocea. Cu siguranță i-ai fi reproșat, i-ai strigat și ai înghițit o pastilă amară pentru că a trebuit să faci asta; totuși, acest comportament poate să fi recidivat.

Cum se procedează în aceste cazuri? Trebuie să punem limite, dar ne-am săturat să ne luptăm cu copiii noștri. Supracorecția poate fi un instrument educațional valoros dacă vă aflați în această situație. Îți va fi util să eviți comportamentul rău, în timp ce-ți educi copiii să se comporte așa cum ar trebui.

Supracorecția: o tehnică eficientă

Behaviorismul este o ramură a psihologiei care studiază comportamentul uman pe baza consecințelor pe care le presupune. În acest fel, se presupune că un comportament va apărea mai mult sau mai rar în funcție de consecințe. Dacă acestea sunt pozitive, va fi mai frecvent, în timp ce dacă sunt negative, va scădea. În acest fel, intervenind asupra consecințelor, putem stimula schimbări comportamentale.

Există două modalități principale de a realiza acest lucru: dacă dorim ca un comportament să apară mai des, vom folosi întărirea. În caz contrar, dacă dorim să reducem sau să eliminăm prezența unui comportament, vom implementa pedeapsa. 

Supracorecția este așadar una dintre tehnicile de pedeapsă, având în vedere că scopul acesteia este reducerea frecvenței comportamentelor nedorite.

Cu toate acestea, această tehnică are mai multe avantaje în comparație cu altele care fac parte din aceeași categorie: 

- Aceasta este o tehnică inofensivă pentru sănătatea și integritatea fizică și psihică a copilului. Nu provoacă nici un rău și nici nu este un model de agresiune (care este în schimb pedeapsa corporală ).

- Atunci când tehnicile de pedeapsă sunt puse în practică, la copil pot apărea resentimente și alte emoții negative împotriva adultului care i se impune. Cu această tehnică, șansele ca acest lucru să se întâmple sunt mult reduse.

Foto: Pexels/ Monstera Production

- Insuflă copilului comportamente dezirabile, așa că în timp ce contracarăm un comportament neplăcut, vom preda unul pozitiv ca alternativă.

Ce este supracorecția?

Concret, copilul va efectua un comportament adecvat într-un mod repetitiv sau prelungit, direct asociat cu ceea ce am dori să ștergem. 

Aceasta înseamnă că pentru fiecare comportament rău trebuie să alegem altul asociat, dar pozitiv. Ori de câte ori apare primul, copilul va trebui să-l execute pe al doilea e mai multe ori sau pentru o perioadă prelungită de timp.

Există două moduri de a practica hipercorecția:

1. Supracorecția restituțională: este indicată pentru acele comportamente care au un efect îngrijorător sau distructiv asupra mediului. De exemplu, dacă copilul a pictat masa. În acest caz, este vorba despre refacerea efectelor negative ale comportamentului său prin greșeli, amenajând spațiul și mai bine decât era inițial. În acest caz, vom cere copilului să curețe masa pe care a murdărit-o și, de asemenea, restul mobilierului din cameră.

2. Practică pozitivă: atunci când comportamentul de eliminat nu modifică în niciun fel mediul, vom folosi această metodă. De exemplu, dacă cel mic lasă haine pe podeaua băii. Practica pozitivă constă în faptul că copilul trebuie să efectueze un comportament incompatibil cu primul de mai multe ori (sau atât timp cât este necesar). În acest sens, îi putem cere să efectueze acțiunea de a ridica hainele de pe jos și de a le pune în coșul de haine murdare de 10 ori.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.