Vezi versiune Desktop
Dr. Mihai Craiu, despre miozita acută benignă: „Vine dintr-o dată, iar copilul își pierde forța musculară, de tot! Afecțiunea trece singură” / VIDEO
Un articol interesant publicat în revista digitală Kqed.org explorează aceste subiecte și menționează cercetări relevante pe tema în discuție, despre care vom vorbi pe parcursul acestui articol.
Printre concluziile la care au ajuns experții se numără următoarele: adolescenții de 18 ani de astăzi sunt asemănători cu cei de 12 ani din urmă cu un deceniu, având o rezistență emoțională și o independență mai scăzute.
Dar de ce se întâmplă acest lucru? Și care sunt soluțiile?
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Potrivit lui Brett Mallon, profesor la Universitatea de Stat din Kansas și coordonator al atelierelor de rezolvare a conflictelor pentru tineri, studenții vorbesc despre conflict ca și cum ar fi ceva îngrozitor. Și se întreabă: „Le este frică de conflict sau le lipsește experiența?” Conform lui, este posibil ca ambele să fie valabile.
Un număr tot mai mare de dovezi științifice sugerează că, în viața adultă, problemele de sănătate mintală ale studenților pot avea rădăcini în copilărie, în special în lipsa rezistenței emoționale și a independenței atunci când vine vorba de rezolvarea dificultăților vieții.
De asemenea, tinerii din ziua de astăzi sunt mai lipsiți de rezistență emoțională și independență decât generațiile anterioare, conform cercetărilor recente, cum ar fi studiul realizat de Bernard și Stephanou, publicat în Child Indicators Research.
Reziliența este definită ca abilitatea de a face față adversităților vieții și de a ieși mai puternic din ele, în timp ce independența se referă la capacitatea de a lua propriile decizii și de a-și rezolva conflictele (inclusiv de a cere ajutor atunci când este necesar).
Potrivit experților, fenomenul de lipsă de rezistență și independență a fost corelat cu o creștere semnificativă a anxietății și depresiei în rândul tinerilor. Mai mult, această creștere a fost agravată de pandemia de COVID-19.
Dori Hutchinson, directorul executiv al Centrului de Reabilitare Psihiatrică al Universității din Boston, rezumă astfel situația:
„Îmi place să o descriu astfel: unii copii cresc cu întârzieri în dezvoltare, iar tinerii de astăzi, la 18 ani, sunt ca cei de 12 ani de acum zece ani. Au o toleranță foarte scăzută față de conflict și disconfort, iar COVID a expus din plin această problemă.”
SURSA FOTO: freepik.com @mayakruchankova
Alte cercetări au arătat că tinerii cu o bună reziliență și independență obțin rezultate academice mai bune la universitate și, în plus, au un echilibru emoțional mai solid.
Totuși, tot mai mulți studenți ajung astăzi la universitate cu mai puțină experiență și mai puține abilități pentru a face față dificultăților vieții. Acest lucru este adesea asociat cu o toleranță scăzută la frustrare și o rezistență mai mică în fața provocărilor.
Capacitatea de a dezvolta reziliența și de a face față conflictelor este parțial legată de abilitatea de a identifica ce situații sunt cu adevărat periculoase (riscante) și care nu.
Un nou studiu, aflat în prezent în curs de revizuire, condus de psihologul Yulia Chentsova Dutton de la Universitatea Georgetown, a abordat tocmai acest subiect, conform bebesymas.com. Mai exact, cercetarea a examinat dacă pragul de risc perceput de studenții americani este comparabil cu cel al studenților din alte părți ale lumii.
Rezultatele au fost următoarele: atât studenții turci, cât și cei ruși au descris situații de risc real, cum ar fi luptele violente în transportul public, condusul periculos cauzat de șoferii beți sau femeile urmărite agresiv pe stradă.
În schimb, studenții americani erau mult mai predispuși să considere periculoase activități de zi cu zi, pe care majoritatea adulților le fac fără a le pune în pericol viața, cum ar fi „a fi singur afară” sau „a călători singur într-un Uber”.
SURSA FOTO: freepik.com @The Yuri Arcurs Collection
Psihologul de la Universitatea Georgetown propune următoarea ipoteză: atunci când studenții au mai puține oportunități de a practica autonomia, aceștia dezvoltă mai puțină încredere în propriile forțe și sunt mai puțin capabili să gestioneze situațiile de risc. După cum explică ea:
„Bănuiala mea este că autonomia scăzută pare să se traducă în eficacitate scăzută” [...] „Eficacitatea scăzută, combinată cu stresul, este asociată cu suferință, anxietate și depresie.”
De aceea, ca părinți și adulți, este important să încurajăm crearea de spații și oportunități pentru învățare și dezvoltare a autonomiei copiilor noștri, încă de la vârste fragede.
A fi supraprotector sau a controla excesiv comportamentele lor nu doar că împiedică dezvoltarea autonomiei, dar le limitează și capacitatea de a deveni mai rezistenți. Dacă nu se confruntă cu conflicte, nu vor învăța strategii pentru a le rezolva.
Reziliența, un element esențial al inteligenței emoționale, joacă un rol important în sănătatea mentală. Într-un alt articol, semnat de Daniel Esienberg și colaboratorii săi, psihologii au legat lipsa de reziliență și independență de creșterea problemelor de sănătate mintală și a tulburărilor psihice în rândul tinerilor adulți.
„Psihologii leagă lipsa de reziliență și independență de creșterea problemelor de sănătate mintală și a tulburărilor psihice la adulții tineri.”
Autorii articolului subliniază că momentele de stres sau conflict nu sunt doar inofensive, ci sunt chiar esențiale pentru dezvoltarea umană.
Totuși, „copilăria modernă”, din diverse motive, le oferă copiilor puține oportunități de a exersa aceste abilități.
Așa cum am menționat, este esențial să creăm situații în care copiii și adolescenții să aibă oportunitatea de a lua propriile decizii (ajustate mereu la vârsta lor), ceea ce este benefic pentru autonomia și reziliența lor.
De asemenea, este important să adaptăm ajutorul și sprijinul în funcție de nevoile lor din fiecare moment, învățând, totodată, să avem încredere în ei și să le delegăm sarcini pe care le pot îndeplini singuri.
Mary Alvord, creatoarea Programului Resilience Builder, un grup destinat să ajute la dezvoltarea rezilienței studenților din mediile academice, vorbește despre câteva idei pentru promovarea acestor abilități, pe care le-am adaptat pentru copii și adolescenți:
Încurajează-le proactivitatea.
Încurajează-i să se gândească la ce lucruri pot controla și cum.
Lăsați-i să identifice ce nu pot controla.
Încurajează-i să aibă încredere să ceară ajutor atunci când este necesar.
În cele din urmă, Courtney Joly-Lowdermilk, director asociat al serviciilor strategice la Centrul de Reabilitare Psihiatrică al Universității din Boston, menționează că este important să încurajăm tinerii să trăiască o gamă largă de experiențe:
„Când controlăm experiențele unui tânăr adult și nu le oferim acea gamă completă de experiențe emoționale, restricționăm, de fapt, oportunitățile lor de a trăi o viață plină și de a experimenta întreaga paletă de trăiri umane.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
A fi părinte este unul dintre...
A fi părinte este unul dintre...
