„Pentru că ți-am spus eu!” Afirmațiile care sunt foarte dăunătoare copilului tău. Nu le mai spune și vezi ce poți rosti în schimb

Chiar și frazele aparent inofensive, dar care ascund o subînțelegere negativă, pot avea un impact asupra stimei de sine a copiilor și îi pot face să se simtă nesiguri.

Experții au identificat 12 fraze pe care ar trebui să le evităm să le rostim copiilor noștri și au descoperit alternative pozitive pe care le putem utiliza în comunicarea cu aceștia.

Citește și Traumele copilăriei multiplică de patru ori riscul de depresie

Afirmațiile care pot influența negativ copiii și alternativele pozitive

SURSA FOTO: freepik.com

Evită: „Sunt atât de mândru de tine!” sau „Bună treabă!”

Încearcă: „Cred că ești foarte mândru de munca ta!” sau „Ai făcut acest puzzle atât de repede!”

Prima propoziție pare nevinovată, dar este complicată. Când părinții îi laudă adesea pe copii pentru tot ceea ce fac, de la terminarea mesei până la desenarea unui fluturaș, lauda este lipsită de sens. În schimb, încearcă să lauzi lucrurile specifice legate de realizările copiilor și încurajează-i să fie autocritici și mândri de lucrurile pe care le-au făcut foarte bine.

Evită: „Vei vedea când tatăl tău/mama ta vine acasă!”

Încearcă: „Te rog să nu mai faci asta. Mă face să mă simt ... pentru că...”

Când rostești prima propoziție, „amâni” consecințele comportamentului neadecvat al copilului și este probabil ca atunci când partenerul se întoarce acasă, copilul să fi uitat ce s-a întâmplat. În plus, sperii copilul cu tatăl sau mama lui și îți transformi partenerul în „băiatul rău/fata rea”, diminuându-ți propria autoritate. Încearcă să rezolvi singur problema și explică-i copilului de ce ești supărat pe comportamentul lui.

Evită: „Cum a fost ziua ta?”

Încearcă: „Care a fost cea mai bună parte a zilei tale?”

„Cum a fost ziua ta?” este de fapt o întrebare fără sens care implică un răspuns de doar unul sau două cuvinte. Dacă vrei cu adevărat să știi cum a fost ziua copilului tău, pune întrebări specifice care necesită răspunsuri lungi și detaliate.

Evită: „Fără desert până nu termini masa”.

Încearcă: „Mai întâi mâncăm supa și apoi desertul”.

Prima propoziție crește valoarea deliciului și scade bucuria mâncării în sine. Încearcă să modifici puțin propoziția, supa și prăjitura arată gustoase, dar după cum știm, trebuie consumate într-o anumită ordine.

Evită: „Grăbește-te!”

Încearcă: „Hai să vedem cine va ajunge primul la mașină/cine va avea primul desert!”

Când îți încurajezi copilul să facă lucrurile mai repede, îi crești stresul și îl faci să se teamă că va întârzia sau va rata ceva. Încearcă să modifici propoziția în așa fel încât copilul să simtă că sunteți în aceeași echipă.

Vezi și „Țip la copilul meu”. Ce îi faci de fapt micuțului atunci când strigi la el: Efectele psihologice sunt la fel de nocive ca bătaia

Evită: „Lasă-mă în pace!”

Încearcă: „Te rog, acordă-mi un minut să termin asta și vorbim, bine?”

Dacă ai tendința de a-ți ignora copilul, el sau ea va începe în curând să creadă că nu are rost să-ți ceară ajutorul sau sfatul, pentru că ești mereu ocupat. Când copiii nu primesc suficient sprijin în copilărie, este mai puțin probabil să-și împărtășească emoțiile și gândurile cu părinții lor atunci când cresc. Dacă nu-i poți acorda copilului tău toată atenția imediată, cere-i cu răbdare să-ți acorde câteva minute pentru a termina ceea ce faci.

Evită: „Ce păcat!”

Încearcă: „Ce ai făcut mă face să mă simt supărat, pentru că...”

Copilul tău poate fi încă prea mic pentru a înțelege ce este cu adevărat rușinea. Această propoziție nu-i dă copilului nicio idee de ce a fost greșit ceea ce a făcut. De asemenea, un studiu a arătat că jena îi poate face pe unii copii mai agresivi. Încearcă să-i explici copilului ce a fost în neregulă cu comportamentul lui și cum să îl evite în viitor.

Evită: „Nu mai plânge!”

Încearcă: „Ce s-a întâmplat cu tine?” sau „Ce te-a înfuriat atât de mult?”

Plânsul este absolut normal, chiar dacă motivul pentru care plânge copilul tău nu ți se pare atât de important. Spunând: „Nu plânge!” diminuezi valoarea sentimentelor copilului și îl poți face să simtă că emoțiile lui nu sunt importante. În schimb, poți încerca să-i arăți că îți pasă și că vrei să-l ajuți.

Evită: „Nu este nimic de care să te temi!”

Încearcă: „Văd că ți-e frică, dar eu sunt aici cu tine”.

Este imposibil ca prima propoziție să-ți mângâie copilul dacă îi este deja frică. Și din nou, îi transmite copilului un mesaj că sentimentele lui nu contează. În schimb, trebuie să empatizezi cu sentimentele copilului și să vorbești despre frică și cauza ei.

Evită: „Pentru că ți-am spus eu!”

Încearcă: „Este timpul să oprești televizorul și să începi să-ți faci temele”.

Prima propoziție nu îi dă copilului o idee de ce ar trebui să înceapă să facă ceva ce îi ceri. În schimb, poate face copilul să simtă că nu are niciun drept și tu ești mereu cel care deține controlul. Încearcă să oferi instrucțiuni simple și ușor de înțeles explicând pe scurt motivele din spatele cuvintelor.

Evită: „La vârsta ta știam deja să o fac!”

Încearcă: „Să îți arăt cum se face!”

Toți copiii se dezvoltă diferit și să-ți compari copilul cu alții, chiar dacă ești tu, nu este cea mai bună idee. În schimb, încearcă să-l înveți pe copilul tău cum să facă ceva ce nu poate face încă.

Citește și „Nu mai plânge sau îți dau eu motiv să plângi!” Replici toxice pe care le spun părinții și cât sunt de dăunătoare. Psiholog: „Copilul se simte prins într-o capcană”

Evită: „Sunt dezamăgit de tine!”

Încearcă: „Ce ai făcut mă face să mă simt ..., pentru că...”

Expresia „sunt dezamăgit” sună la fel pentru un copil ca „mă dezamăgești” și îl poate face să simtă că nu se ridică la nivelul așteptărilor tale. Încearcă să explici cum acțiunile copilului te fac să te simți fără a folosi cuvântul „dezamăgit”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.