Vezi versiune Desktop
Copiii supradotați și visurile lor de carieră. Ce meserii își doresc, potrivit unui profesor de educație specială: „Unii ajung la universitate și tot nu știu ce vor să facă”
Chiar și Steve Jobs spunea același lucru într-un interviu din 1995, pentru documentarul PBS Triumful tocilarilor: „Cred că o parte din ceea ce a făcut ca Macintosh-ul să fie grozav a fost faptul că oamenii care lucrau la el erau muzicieni, poeți, artiști, zoologi și istorici, care se întâmpla să fie și cei mai buni programatori din lume.”
Dintre toate formele de exprimare artistică, cea care s-a dovedit a avea cel mai puternic impact asupra dezvoltării creierului este muzica. Mai exact, învățarea unui instrument muzical.
Fie că vorbim de pian, trompetă sau chitară, cântatul activează aproape fiecare zonă a creierului: coordonarea motorie, recunoașterea tiparelor, reglarea emoțiilor, creativitatea și capacitatea de concentrare.
„De aceea, cred cu tărie că părinții ar trebui să-și încurajeze copiii să învețe un instrument muzical cât mai devreme. Studiile arată constant că acei copii care studiază muzica au scoruri IQ mai mari și o dezvoltare mai bună a limbajului.
Pe lângă toate acestea, muzica antrenează creierul să funcționeze la capacitate maximă și creează o bază neuronală solidă pentru reușită în aproape orice domeniu”, susține celebrul psiholog Stefan Falk în rubricile CNBC.
SURSA FOTO: freepik.com @The Yuri Arcurs Collection
Iată de ce:
Muzicienii nu doar exersează, ei visează. Își imaginează scena, aud notele și simt rezultatul înainte ca el să devină realitate.
Vizualizarea devine parte din antrenament.
Această capacitate de a simula mental performanța este o superputere: nu înveți doar să reacționezi la realitate, ci să o creezi.
Când exersezi la un instrument, timpul devine palpabil. Simți pe pielea ta cât costă o distragere și cât valorează o clipă de concentrare totală.
Cu timpul, devii conștient de trecerea fiecărei secunde, nu într-un mod stresant, ci într-un mod valoros.
Nu mai vrei să te grăbești, ci să folosești timpul cu sens.
Această disciplină se reflectă în toate aspectele vieții: de la modul în care gestionezi întâlniri până la felul în care construiești relații.
Fiecare muzician se confruntă cu pasaje dificile și frustrări. Nu există scurtături. Nu poți delega. Trebuie să rămâi acolo până când eșecul devine progres.
În timp ce majoritatea oamenilor evită disconfortul, muzica te învață să-l întâmpini. Nu mai fugi de durere, o recunoști ca semn al dezvoltării.
Muzica nu este doar o supapă de eliberare. Este un instrument de reglare emoțională. Poți schimba ceea ce simți prin sunet, respirație, ritm și pregătire mentală.
Aceasta devine o abilitate valoroasă în orice context, înaintea unei conversații dificile, într-un conflict sau într-o zi stresantă. Nu te mai lași condus de emoții. Le direcționezi.
Muzicienii nu repetă exerciții mecanic. Ei știu ce vor să îmbunătățească: precizia, controlul, expresivitatea. Fără un scop clar, atenția dispare și apare plictiseala.
Adesea etichetăm ceva ca fiind „plictisitor”, dar de fapt creierul nostru spune: „Spune-mi de ce contează asta.”
Când înveți să vezi plictiseala ca lipsa unui scop, totul se schimbă. Nu mai întrebi „de ce e așa de plictisitor?”, ci „ce încerc să obțin de fapt?”
Această mentalitate te face mai atent, mai implicat și mai greu de distras.
Uneori, nu-ți iese. Degetele greșesc, mâna nu cooperează. Ce faci? Încerci altfel. Improvizezi, rearanjezi, creezi ceva nou. Din eșec se naște inovația.
Înveți o lecție esențială: dacă harta nu te mai ajută, desenează alta. Inovația nu este un talent înnăscut, ci un răspuns la obstacol.
După ce ai simțit diferența dintre „bun” și „excepțional”, nu mai poți ignora acel prag. Odată ce ai trăit excelența, mediocritatea devine greu de acceptat.
Muzica te învață să ai așteptări mai mari de la tine și de la ceilalți, nu din perfecționism, ci din respect pentru potențialul real.
Când cânți, te gândești instinctiv la public, nu doar ca să impresionezi, ci pentru a emoționa, a transmite un mesaj fără cuvinte. Această gândire schimbă totul.
Munca ta devine o expresie a valorilor și viziunii tale.
Te întrebi mereu: „Este asta suficient de bun pentru a conta pentru cineva? Îl va face pe celălalt să simtă, să gândească, să crească?”
SURSA FOTO: freepik.com @pixel-shot.com
Creierul tău are o capacitate uimitoare de adaptare, se numește plasticitate cerebrală. Asta înseamnă că poți învăța un instrument muzical la orice vârstă.
Nu contează dacă nu ai cântat niciodată în copilărie: niciodată nu e prea târziu să începi.
Nu trebuie să fii logic aici. Ascultă-ți inima. Ce instrument te atinge cu adevărat? Pianul, chitara, vioara, trompeta?
Dacă îți dă fiori sau îți aduce un zâmbet pe față, acela e instrumentul potrivit pentru tine. Urmează scânteia interioară.
Cercetările arată că 20–30 de minute de practică zilnică, concentrată, pot produce schimbări reale în creier. În special în zonele legate de coordonare, memorie și atenție.
Nu contează cât de bun ești, contează să fii constant.
Nu te concentra pe cât de bine cânți. Fii atent la micile reușite: ce poți face azi și ieri nu puteai?
Adevărata stăpânire vine din pași mici, repetați cu pasiune. Bucură-te de fiecare mic progres, el îți spune că ești pe drumul cel bun.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Relațiile cu persoane care...
În alegerea numelui pentru un copil, mulți părinți...
Ministrul Educației, Daniel...
