Aceste trei greșeli ale părinților îl fac pe copil mai încăpățânat! Evitați aceste obiceiuri care pot alimenta înverșunarea. FOTO: freepik.com

În conformitate cu teoriile dezvoltării cognitive propuse de Piaget (n.r. - Jean Piaget a fost un psiholog, biolog și filozof elvețian, cunoscut pentru contribuțiile sale din domeniul epistemologiei și psihologiei dezvoltării), majoritatea copiilor nu încep să vadă situațiile din perspectiva altora sau să abordeze gândirea abstractă până în jurul vârstei de cel puțin 7 ani. Chiar și la această etapă, adulții trebuie să facă față egocentrismului specific adolescenței.

Cu toate că unele aspecte ale încăpățânării la tineri sunt în afara controlului părinților, psihologul Rachelle Theise subliniază că anumite obiceiuri parentale pot contribui la intensificarea luptelor de putere și a conflictelor mai aprige dintre părinți și copii. Pe lângă supraviețuirea în cotidian, evitarea acestor obiceiuri care pot alimenta încăpățânarea poate pregăti terenul pentru succesul viitor al copiilor.

„În cele din urmă, ne dorim ca micuții să învețe că există nuanțe în majoritatea situațiilor de viață și că realitatea nu se rezumă la simpla divizare alb-negru”, subliniază Theise. „Pe măsură ce aceștia cresc, obiectivul este să-i ajutăm să dezvolte abilități de rezolvare a problemelor și conștientizare socială, pentru a naviga cu succes în contexte tot mai complexe”.

Pentru a-și crește șansele de a atinge acest obiectiv, Theise sugerează ca părinții să nu facă aceste trei greșeli comune de parenting.

Greșeala #1: Refuzul de a partaja controlul

Este, fără îndoială, esențial ca părinții să câștige anumite bătălii în creșterea copiilor. Cu toate acestea, strategica concesionare a unora dintre aceste lupte poate genera beneficii pe termen lung prin reducerea nivelului de frustrare al micuților. Atunci când părinții se angajează într-o luptă pentru fiecare aspect, rezultatul poate consta în copii extenuați, stresați și, în cele din urmă, predispuși să se bată pentru fiecare strop de control.

„Încă din momentul în care se ridică din pat, copiii primesc o serie de indicații și ordine, ceea ce poate să fie dificil pentru ei. În fond, nimeni nu se simte încântat să fie în permanență dirijat”, explică Theise. „În unele situații, poate fi util să le ceri opinia cu privire la anumite decizii, deoarece, în acest mod, sunt mai predispuși să se conformeze când este cu adevărat necesar să impui autoritatea de părinte.”

Nu rareori, arta negocierii presupune discernământul pentru a înțelege ce lupte nu merită să fie duse. De exemplu, nu ar fi sfârșitul lumii dacă un copil dorește să poarte încălțăminte care nu se potrivește perfect cu ținuta sa. Sau, poate că nu are nicio importanță dacă doresc să poarte două culori diferite de șosete.

Uneori, părinții ar putea adopta o abordare oferind opțiuni. La urma urmelor, cine este cu adevărat interesat dacă micuțul are mere sau struguri la prânz, atât timp cât se asigură prezența unui fruct? Prezentarea copiilor cu un număr restrâns de alternative acceptabile poate contribui la evitarea confruntărilor, consolidând în același timp senzația că au un anumit grad de control.

Cu toate acestea, este important să menținem echilibrul și să evităm a le oferi copiilor prea multe variante. În caz contrar, ar putea avea dificultăți în luarea unei decizii.

„Capacitatea de a restrânge opțiunile și de a lua decizii definitive reprezintă o abilitate fundamentală, dar care necesită timp pentru a fi dezvoltată de copii”, subliniază Theise. „Copiii mici și preșcolarii se pot descurca cu maximum două-trei opțiuni. Copiii din școală pot gestiona încă câteva, dar depășirea pragului de cinci opțiuni devine copleșitor pentru orice micuț. Prin urmare, în general, oferirea a trei alternative este un principiu de bază recomandat”.

Greșeala #2: Lipsa de empatie

Unele alegeri se pot dovedi inflexibile, dar există o modalitate prin care părinții pot lua decizii cu autoritate fără a pierde din vedere compasiunea: recunoașterea și validarea sentimentelor copiilor transmit cel puțin faptul că vocii lor li se acordă atenție. În plus, Rachelle Theise sugerează că părinții ar trebui să ofere copiilor o oportunitate viitoare de a-și exercita propriul control într-o situație similară.

„Dacă diminețile necesită o organizare strictă, iar micuțul este dezamăgit de opțiunile limitate pentru micul dejun, poți spune ceva de genul: 'înțeleg că te simți supărat din cauza acestei situații, însă acum trebuie să respectăm un program pentru a nu întârzia. Astăzi, vom merge cu decizia mea, dar mâine dimineață putem planifica mai bine împreună, astfel încât să ai timp pentru a alege'. În continuare, ar trebui să faci tot posibilul pentru a menține lucrurile în mișcare”, sugerează Theise.

Abordarea empatică îi ajută pe părinți să deschidă ușa pentru ca cei mici să-și gestioneze emoțiile. „Amintește-le copiilor că au opțiunea de a alege cum să facă față situațiilor și că țipetele sau reacțiile nervoase nu sunt întotdeauna cele mai bune soluții”, adaugă Theise. „După aceea, ar putea fi util să le acorzi copiilor puțin spațiu pentru a-și exprima decizia – deoarece, dacă stai în preajmă, există șanse mai mari să se opună cu încăpățânare și să prelungească tensiunile”. Această abordare oferă oportunitatea ca cei mici să simtă că au control asupra situației, contracarând tendința de a dezvolta încăpățânare.

De asemenea, Theise sugerează construirea unui vocabular special pentru deciziile non-negociabile, denumind astfel de alegeri pe care părinții trebuie să le ia fără a implica părerea copiilor ca „decizii prioritare”. Această expresie (sau alta pe care o puteți alege de comun acord) poate servi caun indiciu rapid că situația necesită conformitate. În momente mai liniștite, este benefic să le explici copiilor rațiunile pentru care părinții pot să exercite autoritatea în anumite împrejurări.

Greșeala #3: Inflexibilitatea modelării

Chiar și atunci când pare că cei mici nu sunt concentrați asupra comportamentului adulților din jurul lor, nu ar trebui să subestimăm faptul că absorb subconștient indicii sociale pe care le vor refolosi în viitor. În această optică, a modela flexibilitatea, chiar și în situații banale, cum ar fi când ospătarul revine la masă pentru a anunța că mâncarea preferată s-a epuizat, poate transmite copiilor învățăminte valoroase despre gestionarea dezamăgirilor și adaptarea la schimbare.

„Dorim să le insuflăm copiilor abilități de gândire independentă și adaptabilă, iar un mod prin care putem realiza acest lucru este prin exemplul propriu al deciziilor luate cu flexibilitate – ajustând cursul și reacționând la contextul înconjurător”, subliniază Theise.

Receptarea schimbării poate fi uneori dificilă. Totuși, Theise sugerează că a modela o atitudine de adaptare la schimbări este mai sănătoasă decât a perpetua o mentalitate rigidă.

„Copiii trebuie să învețe că schimbarea este inevitabilă și că surprizele neașteptate pot aduce cu ele oportunități neașteptate. Persistența este o calitate prețioasă, dar totodată este important să le arătăm și să le comunicăm că nu trebuie să renunțăm atunci când circumstanțele impun modificări.”

Vor exista zile în care cei mici vor refuza să cedeze, precum și momente când părinții se vor confrunta cu frustrare și vor comite una sau mai multe dintre greșelile menționate anterior. Aceste defecțiuni sunt nu doar înțelese și corectate cu ușurință, ci, mai important, puțin probabil să afecteze în mod semnificativ progresul general – atâta timp cât sunt percepute ca semnale de avertizare pe radar și nu ca obiceiuri stabilite. Prin menținerea unei atenții constante asupra acestor aspecte, se poate evita perpetuarea ciclurilor care încurajează încăpățânarea.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.