Vezi versiune Desktop
„E ceva în noi, părinții, care ne-a păcălit pe toți!” Oana Moraru explică de ce ai un copil care „nu înțelege”: „Ai așteptarea ca vocea de interior să-i șoptească: «Uite, vezi? Mama ta are dreptate»”
Oana Moraru, expertă în parenting și educație, a explicat pe pagina sa de Facebook de ce cicăleala de tip „Ți-am zis eu!”, „De câte ori să-ți spun?” sau „Mă repet a mia oară!” nu dă roade.
„De ce nu se conformează el așteptărilor tale după ce i-ai explicat frumos și i-ai vorbit limpede. Sau, dimpotrivă, l-ai amenințat, ai strigat, l-ai pedepsit și el tot nu «înțelege»?
De ce ai un copil care (uneori) «nu înțelege»?
Ca să te înțeleagă, copilul trebuie să fie la vârsta la care i s-a dezvoltat pe interior vocea aceea cu care își vorbește sieși. Aceea pe care o auzim dimineața când ne trezim și ne spunem, încă zăbovind pe pernă, ce avem de făcut în restul zilei. O voce care se naște cam după 12 ani.
Când strigi la el și îi tot explici frumos, tu, adultul, ai așteptarea ca vocea de interior a copilului să-i șoptească ceva de genul: «Uite, vezi? Mama ta are dreptate. Are argumente logice, prin urmare, ar fi logic să te execuți - să te speli pe dinți când îți vine să te mai joci, să îți accepți frățiorul mic când îți ia jucăria preferată, să nu te mai temi de monștri de sub pat, să renunți la următorul episod de desene animate pentru că îți fac rău pe termen lung»”, scrie experta pe pagina de Facebook.
Mulți părinți cred că explicațiile calme vor rezolva situațiile tensionate. Realitatea este alta. Copilul nu își poate controla încă impulsurile și emoțiile doar prin logică.
„E ceva în noi, părinții, care ne-a păcălit pe toți să credem că dacă avem dreptate și explicăm frumos, copilul va avea revelații interne de tip logic și un mai bun control al impulsurilor naturale. Credem că dacă îi arătăm că sub pat nu e niciun monstru, frica dispare. Că dacă îi explicăm că el e fratele mare, gelozia se dispersează. Că dacă imaginația e în floare, spălatul pe dinți o întrerupe solemn. Că dacă eu, copilul, râd cu poftă acum la tv, perspectiva nedezvoltării atenției mele pe termen lung mă înfioară și mă face să plec de pe canapea”, mai scrie Oana Moraru.
SURSA FOTO: freepik.com @The Yuri Arcurs Collection
Specialista subliniază că părinții trebuie să schimbe strategia. În loc de cicăleală, există metode concrete care cresc șansele ca un copil să asculte:
Intră în jocul lui, urmează-i ideile și fii partener, nu doar observator. Cu cât este mai mic, cu atât are mai mare nevoie de această conexiune. După suficientă joacă, va fi mai receptiv și la autoritatea ta.
„Capacitatea ta de a te juca alături de el, pe limba lui și după ideile lui. Cu cât e mai mic, cu cât mai des trebuie să facem asta: să ne jucăm cu el fără miză - doar ca un suflet care se distrează, care se lasă condus de inimă.
Nu îi poți cere să te asculte dacă tu nu îl asculți pe el la joacă. Acolo e canalul lui de înțelegere. După suficientă joacă, poți fi și autoritar cu el. Copilul te va auzi altfel și ”va înțelege” dacă te-a avut în joc, ca partener, ca om care îl înțelege și pe el”, susține experta.
Prinde-l în fapt atunci când ascultă și spune-i ce a făcut bine. Evită să repeți mecanic „bravo”, găsește formule variate și autentice. Copilul se simte văzut și valorizat.
„Aprecierile pozitive de câte ori «îl prinzi» că te ascultă. Întărirea comportamentului normal. Senzația că îl vezi când este «bun». Aprecierile variate, nuanțate, fără același stereotip al lui «bravo!»”, mai subliniază Oana Moraru.
Folosește personaje care seamănă cu el și trec prin situații similare. Copilul se identifică mai ușor cu o poveste și nu se simte atacat direct. Înțelege mesajul prin umor și creativitate.
„Teatrul de păpuși, cu personaje care se poartă ca el sau intră în bucluc. Când copiii se văd pe sine în pielea altcuiva, înțeleg mai bine, pentru că simt că nu este despre ei - adică nu sunt ținta criticilor, a nemulțumirilor, a dezamăgirilor. Improvizați un joc cu păpuși și «bateți șaua să priceapă iapa» cu ceva creativitate și umor”, explică experta.
Cicăleala nu funcționează pentru că apelează la o parte din copil care încă nu există. În schimb, conexiunea prin joacă, apreciere și povești îl ajută să înțeleagă și să coopereze. Dacă vrei ca el să te audă, trebuie mai întâi să îl asculți tu, în lumea lui.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
