Conform etimologiei grecești, termenul „agorafobie” provine din „agora” (piață, loc public, adunare) și „phobos” (frică), însemnând frica de spații publice și locuri deschise. Totuși, contrar credinței populare, agorafobia nu se limitează doar la teama de mulțimi.

Citește și Copilul suferă de fobie școlară? Cauzele probabile, potrivit unui expert: „Pretențiile excesive generează saturație, iar elevul ajunge să se prăbușească”

Ce este agorafobia?

„Agorafobia este o formă intensă de anxietate declanșată de ideea de a te afla în anumite locuri publice, fie deschise, fie închise, unde persoana se simte în pericol sau copleșită. Aceasta se teme că nu va găsi o soluție de a scăpa în cazul unei probleme și se simte prinsă în capcană”, explică Rachida Raynaud, potrivit parents.fr.

O frică de mulțime, dar nu numai

Orice loc din afara casei poate deveni o sursă de neliniște irațională: o sală de concert, un eveniment, dar și un parc sau un spațiu natural.

„Agorafobia este o anxietate pură, parte din mecanismul fobiei, dar poate fi și o anxietate socială, legată de prezența altor persoane în jurul tău sau de un loc în care te simți brusc oprimat”, adaugă psihologul.

SURSA FOTO: freepik.com @Mar Fernandez

Care sunt simptomele agorafobiei la copii?

Rachida Raynaud subliniază că agorafobia este o tulburare rară la copii, manifestându-se de obicei în perioada adolescenței.

Totuși, la copiii mai mici, prezența anumitor semne ar trebui să ne ridice întrebarea despre posibilitatea agorafobiei sau a anxietății sociale: un copil care refuză frecvent să iasă din casă și are crize intense de anxietate în momentul în care trebuie să iasă, fie pentru a merge la școală, fie pentru activități de timp liber.

Vezi și Zoofobia: Cum să îi ajuți pe copii să nu se teamă de animale

Ce se află în spatele agorafobiei? Cauze și semnificații

„Agorafobia, atunci când este clar diagnosticată la un copil, poate fi legată de tulburarea de anxietate generalizată. Copilul a fost anxios încă de la o vârstă fragedă, iar ulterior dezvoltă mai multe fobii”, explică Rachida Raynaud.

Totuși, agorafobia poate fi și o consecință a unei traume.

„Un copil care, de exemplu, a fost martor la un accident sau un atac și s-a simțit în pericol, poate dezvolta o tulburare de stres post-traumatic, manifestată prin agorafobie”, adaugă specialistul.

În anumite cazuri, agorafobia poate face parte și din tabloul clinic al tulburărilor de dezvoltare, cum ar fi la copiii hipersensibili, care sunt ușor copleșiți de senzațiile lor în diverse situații sau când sunt suprastimulați.

Psihologul menționează că diagnosticul de agorafobie este dificil de pus la copii, deși simptomele sunt în general mai evidente la adolescenți.

„Odată cu schimbările interioare specifice adolescenței, pierderea reperelor și dificultățile legate de stima de sine, în raport cu percepția celorlalți, unii adolescenți, fie că au sau nu un fond anxios, pot dezvolta agorafobie. Apare un sentiment, și uneori o experiență reală, de pierdere a controlului, ceea ce duce la o nevoie de protecție. Fobia devine, astfel, uneori, un mecanism de apărare”, explică Rachida Raynaud.

SURSA FOTO: freepik.com @dikushin

De la agorafobie la izolarea socială: când ieșirea devine imposibilă

Copilul refuză să meargă la școală

Agorafobia este o tulburare extremă care poate duce copiii și adolescenții la izolare socială, făcându-i incapabili să părăsească locuința pentru nicio activitate.

Copilul poate refuza să meargă la școală, la antrenamentele de fotbal sau chiar să-l însoțească pe fratele său mai mic în parc.

Psihologul subliniază importanța vigilenței, deoarece această izolare socială poate fi și un simptom secundar al depresiei, care trebuie abordată rapid.

Atacurile de panică la copii și adolescenți

Atacurile de panică reprezintă unul dintre simptomele agorafobiei.

„Copilul sau adolescentul poate experimenta atacuri de panică frecvente în afara casei, ceea ce declanșează un mecanism de apărare. Ca urmare, preferă să nu mai iasă pentru a se proteja de apariția acestor atacuri. Astfel, agorafobia devine parte din viața lor, mentalizată de copilul sau adolescentul anxios, iar această tulburare va genera atacuri de panică atunci când ies afară”, explică psihologul.

Atacul de panică poate fi, așadar, atât un simptom al agorafobiei, cât și una dintre posibilele sale cauze. Acesta este un moment de anxietate intensă, manifestat prin simptome psihologice, dar și fizice: accelerarea ritmului cardiac, senzație de căldură, transpirație excesivă și, în unele cazuri, senzația că ar putea suferi un infarct.

Cum începe agorafobia?

Agorafobia poate debuta cu un prim atac de panică într-un loc public. Ulterior, aceste atacuri se repetă și devin din ce în ce mai severe, până când copilul ajunge să refuze complet să mai iasă din casă.

„Sau, în unele cazuri, dificultățile sunt prezente de mult timp. Copilul a avut mereu probleme în a pleca de acasă, manifestând o nevoie constantă de reasigurare. Odată cu adolescența, situația se agravează și devine mai rigidă”, explică psihologul.

Acesta subliniază importanța consultării rapide atunci când un copil manifestă anxietate la ideea de a pleca de acasă sau întâmpină dificultăți la ieșiri. Intervenția timpurie poate ajuta la calmarea situației și, eventual, la prevenirea dezvoltării agorafobiei în viitor.

SURSA FOTO: freepik.com @user15145147

Tratament: cum se tratează agorafobia?

Având în vedere că principala dificultate a agorafobiei este faptul că copilul sau adolescentul refuză să iasă din casă, poate fi extrem de dificil să fie dus la un psiholog în afara locuinței.

„Consultațiile la distanță pot fi o soluție inițială. Acestea pot include fie ședințe de terapie clasică, fie terapie cognitiv-comportamentală (CBT). Terapia cognitiv-comportamentală este adesea recomandată pentru fobii, implicând un protocol de desensibilizare și expunere treptată la situațiile fobice, pentru a diminua senzațiile de anxietate”, explică Rachida Raynaud.

Un rol esențial îl au și părinții.

„Este important să ascultăm și să comunicăm cât mai deschis, analizând anxietatea pentru a raționaliza pericolul real”, recomandă psihologul.

Tehnici precum relaxarea, meditația, vizualizarea pozitivă și exercițiile de respirație pot ajuta la gestionarea creșterii sentimentului de frică, fie înainte, fie în timpul unei ieșiri. O altă provocare este să-l ajutăm pe copil să-și recapete încrederea în sine și în propriile senzații, astfel încât să se simtă capabil să înfrunte singur lumea exterioară.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.