Vezi versiune Desktop
„Am fumat și bebe n-a pățit nimic!” Dr. Alice Barbu, despre riscurile reale ale fumatului și alcoolului în graviditate: „Nu s-a întâmplat nimic în sarcină!” / VIDEO
Termenul de autism virtual a fost folosit pentru prima oară de psihologul clinician Marius Zamfir. În anul 2018 a publicat și un studiu intitulat „Consumul de mediu virtual mai mult de 4 ore pe zi, la copii între 0-3 ani, poate provoca un sindrom asemenea cu tulburarea din spectrul autism”.
„Studiul meu s-a bazat pe o cazuistică clinică, pentru că nu putem niciodată vorbi de autismul virtual la prezent. Putem vorbi doar la trecut. Aici se face o greșeală foarte mare! Multă lume folosește termenul fără să-și dea seama cum îl folosește.
Vin la mine părinți și-mi spun `copilul meu are autism virtual`. Zic, `nu știm, în momentul acesta copilul are comportamente care, conform manualelor de diagnosticare, se numesc autism. Nu există diagnostic de autism virtual. Noi trebuie să începem recuperarea, să punem acei muncitori la muncă din fabrica respectivă și dacă vedem că fabrica produce ce trebuie, ne dăm seama că, de fapt, a fost vorba de o problemă strict a muncitorilor. Dacă muncitorii în loc să muncească, stau pe tabletă, cum să învețe copilul respectiv abilități?”, a spus Marius Zamfir, la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.
SURSA FOTO: freepik.com @Guzov Ruslan
Psihologul clinic Marius Zamfir a fost întrebat de la câte ore poate să dezvolte un copil comportamente de autism virtual, iar expertul susține că dependența se instalează în general la un consum zilnic de peste 4-5 ore pe zi. El a exprimat îngrijorarea că această dependență poate afecta dezvoltarea copiilor, însă a remarcat că nu există studii ample care să analizeze în mod direct acest fenomen. Zamfir a menționat dificultatea realizării unui astfel de studiu din cauza aspectelor etice și practicilor de cercetare.
„În general, dependența se creează la un consum de peste 4-5h/zi în medie. Cred că și afectarea unui copil se poate produce de aici. Dar, nu putem să facem astfel de studii. Multă lume a zis că nu poate fi acesta un studiu, pentru că trebuie să se realizeze cum se realizează într-un studiu real. Ar trebui să iau un copil, să-l pună în fața ecranului, să văd ce se întâmplă. Vă dați seama că lucrul acesta niciodată n-o să putem să-l facem.
Deci, ne putem baza doar pe ceea ce s-a întâmplat deja, pe datele care s-au întâmplat deja.
Din păcate, am avut și părinți care au spus că au adus bebelușii din maternitate, au luat un suport de tabletă și până la 2 ani copilul și la baie și la masă și non-stop a stat numai cu ochii într-un ecran.
Dacă analizăm și facem autopsia psihologică a acestui tip de comportament, ne dăm seama că fabrica dopaminergică a acestui copil n-avea cum să producă hormonii plăcerii, interacțiune socială, pentru că el n-a avut parte de interacțiune socială. Și, la un moment dat, acele arii încep să se atrofieze.
Eu am asociat în studiul meu inclusiv sindromul copiilor Mowgli, acei copii crescuți de animale, care, chiar dacă au fost găsiți, nu s-a mai putut face nimic cu ei pentru că creierul are niște ferestre de oportunități până în 5-6 ani. Și după aia se mai pot face, dar foarte puține lucruri.
Creierul, dacă s-a atrofiat pe zonele astea responsabile de dezvoltare de rețele neuronale, pe ce înseamnă relații sociale, foarte greu să le mai dezvoltăm după aceea”, a mai explicat președintele Asociației pentru Sănătate Mintală a Copilului.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Marius Zamfir a adus în discuție importanța atașamentului și influența acestuia asupra dezvoltării ulterioare a individului.
„În teoria atașamentului am învățat că un copil va avea, ca adult, atașamentul în funcție de ce atașament a primit el până în 2-3 ani. El își va raporta toate relațiile lui la tipul acela de atașament. Va mai putea modifica ceva pe acolo, dar foarte puțin. În funcție de atașamentul acela, se creează niște rețele neuronale.
Asta le spun părinților, tu vrei să învețe copilul să înoate, dar niciodată nu l-ai băgat în apă. N-are cum să învețe să înoate!
Aici sunt mulți factori care, de fapt, de cele mai multe ori, în hotismul acesta virtual, el nu apare așa doar de la ecrane. Din punctul meu de vedere, pot să las un copil 5h/zi la ecrane, aș putea să fac pariu că se poate face o chestie de asta, dar dacă mă ocup după aia cum trebuie de el n-are nicio problemă. Dar, de cele mai multe ori, după aceea intervine un sistem parental hiperprotectiv, în care copilul nu-i lăsa să facă nimic, să nu se lovească, să nu se murdărească, îi dă mami să mănânce, strânge mami după tine. Și copilul, în felul acesta, nu se dezvoltă.
Dezvoltare mică a copilului se numește dezvoltare senzorio-motorie, motricitatea dezvoltă jumătate din rețele neuronale.
Un copil care stă la ecrane nu se mișcă deloc și după aceea când nu stă la ecrane oricum îi face mama toate lucrurile alea și el nu apucă să se miște. Jumătate din rețele se dezvoltă prin motricitate, cealaltă jumătate se dezvoltă prin mecanismele senzoriale. Ori el nu mai apucă să experimenteze, să bage în gură, să lovească, să cadă, să pipăie, să guste, să miroasă, pentru că de cele mai multe ori altcineva face lucrurile astea în locul lui. În felul acesta rămâne cu niște întârzieri pe tot ce înseamnă sistemul neurosinaptic”, a mai spus psihologul clinician.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Psihologul clinician Marius Zamfir a fost întrebat despre diferențele dintre simptomele autismului virtual și cele ale autismului clasic. În răspunsul său, expertul a subliniat că, în faza inițială, simptomatologia este aproape identică, ceea ce face dificilă distingerea între cele două. Cu toate acestea, el a remarcat o diferență în comportamentele stereotipe și repetitive, care pot să nu fie atât de evidente în cazul autismului virtual.
„Simptomatologia este aproape identică în fază inițială, e foarte greu să-ți dai seama. Singura diferență din ce am observat eu, e că poate aceste comportamente sterotipe și repetitive nu sunt atât de pregnante. De cele mai multe ori, nu există autism virtual pur. Este o combinație: un pic de la nașterea prin cezariană, un pic de la administrarea de antibiotice care a dereglat froara intestinală, după aia lăsăm și la ecrane, folosim sistem parental hiperprotectiv și toate astea, de fapt, se cumulează ca un bulgăre care o ia la vale și se mărește din ce în ce mai mult”, a punctat Marius Zamfir.
Urmăriți emisiunea integral:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Studiul, publicat în...
Optimismul este o trăsătură valoroasă care poate...
Părintele Dragon este un termen modern folosit pentru a...
