Vezi versiune Desktop
De ce au nevoie cu adevărat copiii de la părinții lor? Descoperă cele 5 lucruri esențiale care fac diferența în bunăstarea lor!
Ana-Maria Zamfir a explicat că aceste stări psihologice sunt rezultatul unor solicitări excesive sau, din contră, a lipsei provocărilor adecvate în activitățile zilnice ale copiilor. Burnout-ul apare atunci când un elev este copleșit de volumul de muncă sau de așteptările ridicate din partea școlii și a familiei. Acest consum excesiv de energie poate duce la epuizare fizică și psihică, afectând performanțele școlare și starea de bine a copilului.
Pe de altă parte, boreout-ul, un concept mai puțin cunoscut, descrie plictiseala extremă cauzată de lipsa provocărilor. Într-un context în care elevii nu sunt stimulați intelectual sau emoțional, se poate instala această stare de apatie și lipsă de interes, ceea ce duce la demotivare și, în unele cazuri, chiar depresie.
„Aceste două atitudini sunt niște stări care se creează în urma unor unor acțiuni profesionale sau familiale, roluri care se îndeplinesc și, în funcție de nivelul de solicitări, ne putem simți în zona aceea de boreout, adică plictisit în afara limitei, sau de burnout, în sensul de consum excesiv de energie datorită exigențelor și acțiunilor care duc la un consum foarte mare de resurse și efort”, a spus Ana-Maria Zamfir la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.
SURSA FOTO: freepik.com @pixstocker
Psihologul clinician atrage atenția asupra unei probleme tot mai des întâlnite în sistemul educațional: lipsa de interes și angajament a elevilor, semnalată frecvent atât de profesori, cât și de părinți. Conform acesteia, mulți copii manifestă o atitudine de indiferență față de învățare, un comportament perceput ca inadecvat din perspectiva educațională și socială.
„Se plâng destul de mulți și profesori și părinți de niște atitudini pe care le observă la copii, respectiv se spune mult despre o lipsă de interes, o lipsă de angajament. Este indiferent, nu își dorește să învețe, nu are o atitudine în regulă din punct de vedere al educației școlii, comportamentului ș.a.m.d.”, subliniază Ana-Maria Zamfir.
Psihologul subliniază că această aparentă indiferență a elevilor nu poate fi privită strict prin prisma capacităților lor academice. Eforturile pe care le depun la școală nu sunt limitate doar la asimilarea cunoștințelor, ci implică o adaptare complexă
„Și dacă ne referim la eforturile pe care ei trebuie să le facă, trebuie să conștientizăm că nu sunt doar cele în relație cu abilitățile didactice, deci nu doar la nivelul de cunoștințe. Eforturile se fac de adaptare, inclusiv la mediul acela social, relațiile cu colegii, poziția pe care o au și în interacțiunea și relația cu un cadru didactic - care este rol superior, este cel care dirijează, care penalizează, care oferă informațiile, oferă evaluările, notele ș.a.m.d.
Iar elevul când vin acasă nu este iertat, nu și-a încheiat rolul ca și la un serviciu, să zicem. El își continuă rolul, fiind nevoit să facă foarte multe teme, ne referim în special la ceea ce se întâmplă la noi, în România, unde este necesar ca ei să exerseze suplimentar acasă destul de mult. Se acumulează, cred, o medie de cel puțin 2 ore. Cam 2 ore ar fi necesar ca să cuprindă această curiculă foarte încărcată și după ce se termină aceste 2 ore, teoretic ar trebui să mai facă și altceva care nu ține de școală. Școala nu acoperă toate nevoile sau tot ce trebuie copilul să își însușească (...)”, a mai adăugat Ana-Maria Zamfir.
SURSA FOTO: freepik.com @dusanpetkovic
Declarațiile făcute de Ana-Maria Zamfir scot în evidență o problemă importantă în sistemul de educație: ritmul lent și rigiditatea metodei de predare afectează motivația și curiozitatea elevilor. Ea subliniază că în procesul de învățare, elevii ar trebui să se dezvolte pe toate planurile, nu doar să asimileze informații teoretice.
„La modul realist, o persoană, în dezvoltarea ei, trebuie să se dezvolte din toate punctele de vedere, nu doar să asimileze aceste informații, pur teoretice și să stea foarte mult timp într-o bancă. Când se întâmplă această dinamică foarte înceată - adică profesorul vine în fața clasei și predă și explică și scrie pe tablă și manualul este stufos și sunt nu știu câte discipline care trebuie studiate, fiecare cu volum mare - eu cred că cei mai mulți elevi se descurajează sau inhibă chiar această curiozitate”, subliniază psihologul.
Această abordare, însoțită de un volum mare de materii și informații, poate duce la demotivare, în special atunci când elevii sunt obligați să acumuleze cunoștințe din toate domeniile, fără a avea timpul necesar pentru a înțelege profund sau pentru a fixa informațiile. Mai ales în cazul unor discipline precum matematica, lipsa unei baze solide poate duce la o pierdere de interes și chiar la o respingere a materiei.
„Pentru că nu ai cum să fii bun pe toate domeniile și nu ai cum să îți dorești să cunoști oricând ți se livrează, din orice domeniu: să știi și geografie, să știi și istorie, să știi și limba română și să ai și lectură suplimentară sau să ai tot felul de cunoștințe legat de matematică. La matematică, după cum știm, dacă nu sunt bine fixate informațiile, după aceea chiar elevul se va plictisi, pentru că nu mai înțelege, în primul rând”, a mai spus Ana-Maria Zamfir.
Din perspectiva ei, o astfel de abordare ar trebui regândită pentru a sprijini mai bine dezvoltarea completă a elevilor și pentru a încuraja o învățare mai dinamică și interactivă, care să stârnească interesul natural și curiozitatea lor.
„Oricum, motivația pentru a depune acest nivel de efort, pe care școala îl solicită, este foarte scăzută. Motivația elevului este, în general, foarte scăzută”, a adăugat psihologul.
SURSA FOTO: freepik.com @MinetPhoto
Ana-Maria Zamfir evidențiază contribuția colectivă la starea de apatie și lipsă de implicare a elevilor.
„Putem să privim ca pe o consecință, o culpă comună. Cumva, toți contribuim la această situație în care avem foarte mulți elevi care sunt ori plictisiți și efectiv stau în bancă fără să mai fie prezenți la oră mental. Ei sunt prezenți fizic, se supun regulilor, dar cumva își dau un `exit` mental. Pur și simplu, de multe ori, nu mai ascultă la ceea ce li se predă”, spune psihologul.
Pe de altă parte, Zamfir recunoaște că există și excepții: elevi care sunt extrem de conștiincioși și impresionați de figura profesorului. Însă, în multe cazuri, aceasta este o relație dominată de superioritate și autoritate
„Există aceste excepții de elevi care sunt extraordinar de silitori sau impresionați, foarte impresionați de această figură a învățătorului. Superioritatea este un rol care domină. Este acel adult care, mă rog, are dreptul la pedepsire în multe feluri. Adică, inclusiv, poate fi o pedeapsă să te scot din clasă.
Sigur, e nevoie să avem limite, este nevoie să avem consecințe. Dar, eu cred că ar trebui cumva lucrat la modul în care se livrează toată această informație, toată această educație, pentru că efectele le vedem cu toții”, mai susține psihologul.
Ana-Maria Zamfir atrage atenția asupra faptului că educația nu ar trebui să se limiteze doar la pregătirea pentru un anumit segment sau domeniu specific, cum ar fi informatica sau matematica. În schimb, ea susține că accentul ar trebui pus pe formarea unor indivizi adaptabili, capabili să facă față provocărilor din viața reală, să comunice eficient și să își impună limitele într-un mod non-agresiv.
„Atunci când suntem evaluați ca și nivel de educație la nivel internațional sau suntem puși într-o situație în care trebuie să facem față, nu neapărat pe segmentul acela de, să zicem, informatică sau de exact domeniul la care mergem și dăm un examen, un concurs internațional/național. Nu contează! Când este vorba de a pune toate aceste abilități împreună și să rezulte un om adaptabil, care poate ușor să facă față unei discuții, știe să impună limite, știe să spună NU când nu-i convine ceva sau când cineva îi face rău într-un mod non-agresiv. Este foarte simplu de făcut acest lucru, dar nu există nicio disciplină care să te învețe, ba din contră!”
SURSA FOTO: freepik.com @i-love-santa
Declarațiile Anei-Maria Zamfir aduc în discuție provocările majore cu care se confruntă sistemul educațional românesc, într-un context în care tehnologia și accesul rapid la informație schimbă complet modul în care elevii interacționează cu învățarea.
„Sistemul nostru este extrem de aglomerat, cuprinsul de informații este extraordinar de mare și de divers, dar este și la nivel de cum se poate descurca un cadru didactic cu o clasă de elevi în care sunt de la 25 în sus de elevi, care, într-adevăr, ca și generație, toți profesorii cu care am discutat au spus același lucru: nu mai au răbdare, găsesc greu să fii atenți, nu mai au motivație pentru a asculta ceea ce vor să prezinte aceste cadre.
Realitatea este că ei au acces la informație, foarte mult acces la informație la un click distanță. Toți au mijloace informatice, nu mai sunt așa de greu accesibile, toate sunt oarecum ieftine.
Și atunci, în momentul în care vine o persoană și vrea să predea ceva, dacă acea persoană din față care ar trebui să primească informația, să o asimileze, dacă nu are interes se va produce un efect de genul acesta.
Va fi o tensiune extraordinară asupra sa și, în funcție de firea elevului, se va supune sau nu. În cazul în care se va supune, va face eforturi extraordinare să cuprindă ceva ce, din punctul meu de vedere, nu este realistic. Poți să cuprinzi o bucată, dar nu știu dacă este coerent să înveți o lecție din cinci sau o informație din 100.
Unde anume ar vedea elevul acesta că s-ar putea aplica aceste toate informații, când ei, bineînțeles, că toată ziua caută tot felul de informații sau știu că au această putere și nu mai sunt atât de impresionați”, a concluzionat psihologul.
URMĂRIȚI EMISIUNEA PĂRINȚI PREZENȚI INTEGRAL: 
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
În lumea globalizată de...
Indiferent dacă este mic sau...
