Vezi versiune Desktop
Lucruri pe care părinții le regretă cel mai mult după ce copilul lor devine student: „Mulți își amintesc cu părere de rău cât de mult au insistat ca micuțul lor să-și facă temele”
Un citat profund al expertului în parenting Urania Cremene ne aduce aminte de esența educației și a relației cu copiii noștri:
„Copiii noștri vin pe lume ca niște semințe diferite de copaci diferiți. Unul va crește brad, altul va crește salcie, altul va crește plop. Cine zice că plopul e mai bun decât bradul sau invers? Suntem extraordinari de diferiți de mici. Doar că noi nu ne uităm la această unicitate a copilului nostru.”
Aceste cuvinte subliniază o realitate adesea ignorată: copiii sunt indivizi unici, fiecare cu propriile talente, abilități și nevoi. Deși diversitatea lor este ceea ce îi face speciali, în mod paradoxal, încercăm adesea să îi conformăm unor standarde uniforme, fie acasă, fie în școală.
În multe cazuri, educația formală ignoră unicitatea copiilor. Le cerem să exceleze în aceleași materii, să se conformeze acelorași reguli, să atingă aceleași standarde.
Așa cum spune Cremene, „îi spunem bradului, auzi, dar tu de ce nu te înduiești așa de frumos precum salcia? Și îi spunem salciei, dar tu de ce nu poți să stai în vârful dealului așa cum stă bradul?”
Aceste așteptări forțate nu doar că limitează potențialul copiilor, dar pot duce la frustrări și nefericire pe termen lung. O salcie care se străduiește să fie brad va sfârși epuizată, fără a atinge vreodată ceea ce ar fi putut deveni dacă și-ar fi urmat natura proprie.
Cremene continuă cu un adevăr dureros: „Și se va trezi într-un context, după 20 de ani de existență între brazi, făcând cu totul altceva decât își dorește să facă și pentru care este bună, că nu dă randament, că nu e unde trebuie, că nu se trezește dimineața cu motivație.”
Această incapacitate de a identifica și valorifica unicitatea unui copil poate avea efecte devastatoare asupra viitorului său. Adulții care nu și-au descoperit pasiunile sau talentele se pot simți pierduți, lipsiți de direcție și motivație.
Foto: Freepik@ zinkevych
Urania Cremene ne amintește că una dintre cele mai importante responsabilități ale unui părinte este să identifice abilitățile și pasiunile unice ale copilului. Deși pare simplu, această sarcină necesită timp, observație atentă și o deschidere către explorare.
Petreceți timp urmărindu-i interesele. Ce îl face să zâmbească? Ce activități îl pasionează? Copiii își exprimă adesea dorințele și talentele prin ceea ce spun sau cer.
Expuneți copilul la o varietate de activități și observați ce îi atrage atenția. Nu forțați copilul să exceleze în domenii care nu îl interesează doar pentru a corespunde așteptărilor sociale.
Rolul părintelui nu este să modeleze copilul conform propriilor idealuri, ci să îl sprijine în descoperirea și dezvoltarea propriului potențial. Este esențial să înțelegem că fiecare copil este o lume aparte, iar misiunea noastră este să fim alături de el în călătoria sa.
Cum spune Cremene, „Să pui omul potrivit la locul potrivit. Pare simplu, dar nu e simplu deloc.” Și totuși, această muncă aparent complicată este cheia către un viitor în care copiii noștri vor putea trăi cu motivație și bucurie, exact așa cum sunt.
În loc să le cerem să fie altcineva, să ne amintim să-i încurajăm să devină cea mai bună versiune a lor. Numai astfel vor înflori cu adevărat.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Un copil care refuză să împartă o jucărie este adesea...
