Un studiu realizat de IfeFromm (Fundația Internațională Erich Fromm) a arătat că, din punct de vedere psihologic, bunicile materne sunt mult mai relevante pentru copii decât cele paterne, atât de mult încât sunt considerate de acestea ca un fel de a doua mamă.

Acest lucru se întâmplă deoarece mamele sunt mult mai predispuse să asculte sfaturile mamelor și să le încredințeze copiii lor, mai degrabă decât soacrelor. Pe scurt, conform științei, bunica maternă are un rol privilegiat față de cea paternă.

Până la urmă, încă de la sarcina fiicei sale, viitoarea bunică tinde să fie mereu acolo, să o asiste în momentele dificile, reprezentând un punct de referință de o importanță fundamentală pentru ea.

Citește și: Copilul meu preferă bunicii. Este ceva normal sau este un fenomen asupra căruia trebuie să intervenim?

Atunci când se va naște bebelușul, mama lui, cu care va avea o relație emoțională exclusivă în primele zile, va tinde să-i transmită acest sentiment de iubire față de propria mamă. Rezultă că bunica maternă se transformă într-o figură crucială pentru creșterea și educația nepoților.

Pe de altă parte, alte cercetări efectuate pe aceeași temă au constatat că nepoții păstrează mai ușor în memorie evenimentele legate de casa bunicilor materni. Cu alte cuvinte, gesturile afectuoase și cuvintele de dragoste rostite de mama mamei lor rămân viu întipărite în inimile lor.

Rolul geneticii

Nu mai este un secret faptul că copiii noștri „împrumută” în primul rând material genetic de la bunici. Și noi semănăm mai mult cu părinții părinților noștri. Anume din acest motiv putem să observăm asemănările fizice ale copiilor și rudelor noastre decedate.

Specialiștii din domeniul geneticii afirmă că anume genele bunicilor materne sunt transmise copiilor noștri!

Savanții au remarcat faptul că legătura se formează la nivel de gene!

„Un fapt știut: copiii moștenesc potențialul genetic nu de la părinți, dar de la bunei, la fel cum părinții au primit ADN-ul lor de la buneii lor. De aceea, deseori se întâmplă ca copiii noștri să semene cu rudele noastre decedate”, a menționat unul din specialiștii în inginerie genetică.

Bineînțeles, aceste date sunt generale și în fiecare familie totul poate avea loc altfel. Copilul poate să semene și cu părinții, și cu bunica paternă. Genetica este o știință incredibil de complicată și imprevizibilă.

După cum spun specialiștii, chiar și sentimentele, pe care le-a avut bunica în timpul sarcinii, pot să influențeze dezvoltarea nepoților. Nu uitați de faptul că relațiile de rudenie sunt complicate și interconectate. Astfel, emoțiile, comportamentul, obiceiurile noastre bune și rele pot fi transmise genetic copiilor și nepoților noștri.

Vezi și: Sfaturi pentru a fi cei mai buni bunici

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.