Dacă cândva a fost susținută de alte figuri feminine în îngrijirea noilor sosiți, în zilele noastre se trezește adesea să îndeplinească această sarcină singură.

Nu întâmplător numeroase investigații confirmă că ea este cea care are cel mai mare impact asupra dezvoltării educaționale a nepoților ei comparativ cu alți bunici. Date statistice suplimentare confirmă că ea este figura cea mai amintită și iubită, percepută în marea majoritate a cazurilor ca o a doua mamă.

La nivel psihologic, după cum subliniază un studiu realizat de Ifefromm, se crede că aceasta depinde de tendința femeilor de a-și încredința copiii mamei, pentru o problemă de sentiment și încredere mai mare.

Sursa foto: Pexels/ Juan Pablo Sarenas

Și această relație de complicitate are, evident, efecte pozitive asupra nepoților care, în consecință, tind să o perceapă pe bunica maternă ca pe o figură liniștitoare asemănătoare mamei lor. 

Prin urmare, mai demn de încredere decât alte figuri parentale. Este la fel de adevărat că acest aspect, în cazuri extreme, se poate dovedi insidios, mai ales dacă relația mamă-fiică este morbidă sau dacă există o dinamică de excludere față de ceilalți bunici.

Rolul psihologic al bunicii materne în familie

În ceea ce privește opinia nepoților, majoritatea sunt de acord în a percepe o mai mare continuitate familială și emoțională cu latura maternă a familiei.

Și în ceea ce privește fiicele bunicilor lor materne, predomină o părere pozitivă generală a mamei lor, care nu numai că joacă un rol de ajutor practic, ci este percepută ca un sfătuitor înțelept.

Nepoții înșiși sunt înclinați să recunoască un rol educațional bunicilor materne și întotdeauna la ele se adresează primii în cazul absenței mamei lor. Ca să nu mai vorbim de influența pe plan psihologic a bunicii materne asupra demersului educațional al fiicei sale.

Toate acestea reiterează importanța bunicii materne dar trebuie remarcat că cele mai mulțumite, și în consecință mai pozitive, bunici sunt cele care nu înlocuiesc complet figura parentală.

Potrivit unor cercetări, proaspeții părinți suferă mai mult de probleme de sănătate și depresie, fiind nevoiți să-și asume o responsabilitate evident excesivă. Aparent, o bunica maternă care participă la educația nepoților ei este constructivă, în timp ce bunicile care înlocuiesc părinții riscă să fie contraproductive.

Sursa foto: Pexels/ Cottombro Studio

În plus, rolul lor este diferit și trebuie respectat. Același lucru este valabil și pentru mamele care se despart și se trezesc nevoite să trăiască cu „bunicile”, declanșând mecanisme insidioase.

De exemplu, mai puțină participare la mesele copilului și, în general, o scădere a căldurii arătate copiilor. Tendința, în aceste cazuri, este de a se baza pe mamă/bunica în detrimentul echilibrului familial și al sănătății tuturor figurilor implicate.

Revenind însă la rolul pozitiv al bunicii materne, excluzând astfel cazurile de confuzie de rol, să ne gândim la importanța acesteia în primele săptămâni post-sarcină.

O perioadă foarte importantă pentru nou-născut, în care bunica își ajută fiica să intre în rolul de părinte. Dar și o fază decisivă de tranziție în care bunica maternă acționează ca suport și, dacă este cazul, ca alternativă temporară a mamei.

Sursa foto: Pexels/ Andreea Piaquadio

De altfel, bunica ajută și la atenuarea efectelor negative ale oricărei răceli materne, adesea legate de depresia postpartum, sau de o stare de sănătate temporară compromisă. Cu condiția ca această răceală să nu poată fi legată de un blocaj inconștient transmis de la mamă la fiică. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.