Vezi versiune Desktop
Ce se află în spatele gestului copilului care cere apă după ce s-a pus în pat? Explicația specialiștilor și cum să reacționezi corect
„Vreau doar ca ai mei copii să fie fericiți.” Este o afirmație pe care părinții o rostesc frecvent, spune psihologul Becky Kennedy, într-un interviu pentru CNBC.
Cu toate acestea, Kennedy subliniază că, mai degrabă decât să ne concentrăm pe fericirea constantă a copiilor, ar trebui să îi învățăm să fie rezilienți.
„Copiii au nevoie de mai multe abilități pentru a face față provocărilor vieții, nu doar de momente trecătoare de bucurie”, explică psihologul.
SURSA FOTO: freepik.com @wavebreakmedia_micro
Atunci când părinții își doresc cu orice preț să-și vadă copilul fericit, pot ajunge să se simtă neputincioși atunci când acesta este trist, dezamăgit sau furios.
„Dacă facem din fericire un obiectiv absolut, vom percepe orice suferință a copiilor noștri ca pe o problemă de rezolvat, nu ca pe o emoție firească ce trebuie tolerată. Iar dacă nu le validăm trăirile dificile, le transmitem involuntar că acestea sunt negative sau chiar amenințătoare.
În timp, copiii învață să evite suferința, în loc să o gestioneze. Ei nu pot învăța să tolereze emoții pe care nici noi nu le tolerăm la ei”, explică Kennedy.
Acest mod de abordare poate avea consecințe serioase asupra sănătății mintale pe termen lung.
„Este o rețetă pentru anxietate, fragilitate emoțională și îndoială de sine – toate acestea putând duce la o viață de adult marcată de nefericire.”
În loc să urmărească doar fericirea copiilor, părinții ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea rezilienței – o abilitate importantă care îi va ajuta să facă față provocărilor vieții.
„Fericirea nu vine din evitarea resentimentelor, ci din învățarea de a le tolera.” Cu cât ajutăm mai mult copiii să facă față suferinței, în loc să încercăm să o eliminăm, cu atât mai puțin loc va ocupa această suferință în viața lor.
În esență, dezvoltarea rezilienței în copilărie permite ca fericirea să apară în mod natural, dintr-un sentiment de apartenență, nu din evitarea dificultăților cu orice preț, afirmă Becky Kennedy.
Ea recomandă aplicarea unei metode specifice de fiecare dată când copilul tău se confruntă cu o dificultate, astfel încât să o poată interioriza și să o gestioneze singur.
SURSA FOTO: freepik.com @rom_check
Modelează comportamentul pe care vrei să-l vezi la copilul tău. Dacă rămâi calm, el va învăța să reacționeze la fel.
Psihologul sugerează să repeți anumite mantre în fața copilului tău pentru a-l ajuta să înțeleagă procesul: „Sunt în siguranță, aceasta nu este o urgență, mă pot descurca.”
„Ascultă emoțiile copilului tău și oferă răspunsuri empatice, cum ar fi: «Da, este normal să te simți așa» sau «Înțeleg, și eu aș simți la fel»”, explică psihologul.
Poți, de asemenea, să dai din cap afirmativ sau să-l mângâi pe spate fără a interveni verbal.
Este important să-i validezi emoțiile și să fii un ascultător atent. Un copil aflat în criză are nevoie mai presus de toate de sprijinul tău.
„Amintindu-ți că el poate face față emoțiilor dificile, vei fi mai puțin tentat să-i oferi o soluție rapidă. Când rămâi calm în fața furtunii emoționale a copilului tău, modelezi reziliența pentru el, iar el o va învăța de la tine”, spune Becky Kennedy.
Permite-i copilului să aleagă soluția care i se pare cea mai potrivită. El nu are neapărat nevoie de un răspuns din partea ta, ci de susținerea și încurajarea ta.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
O echipă de specialiști din...
Îți amintești cum era când părinții tăi îți spuneau...
