Vezi versiune Desktop
Ce nu ți-a spus nimeni despre țipetele la copii: Studiile Harvard și Pittsburgh arată că acestea pot afecta memoria, încrederea în sine și dezvoltarea creierului
Țipatul nu educă, ci dăunează, iar știința are multe de spus despre acest subiect.
Potrivit unor studii realizate de universități precum Harvard și Pittsburgh, copiii și adolescenții care cresc într-un mediu în care țipetele sunt frecvente pot suferi consecințe grave asupra dezvoltării lor emoționale.
Cercetările confirmă acest lucru. Un studiu realizat la Universitatea Harvard arată că expunerea repetată la țipete poate afecta dezvoltarea unor zone ale creierului responsabile de reglarea emoțională și stima de sine. Printre acestea se numără cortexul prefrontal și sistemul limbic, structuri esențiale pentru gestionarea stresului și construirea relațiilor sănătoase, explică Sonia Martínez, fondatoarea și directoarea centrelor Crece Bien, conform abc.es.
În plus, un alt studiu realizat la Universitatea din Pittsburgh a descoperit că expunerea constantă la țipete poate avea un impact emoțional similar cu abuzul fizic, favorizând apariția anxietății, nesiguranței și stresului cronic. Aceste efecte nu dispar odată cu trecerea timpului, ci pot însoți copilul până la vârsta adultă.
SURSA FOTO: freepik.com @dikushin
Printre efectele pe termen lung ale unui mediu marcat de țipete, specialiștii atrag atenția asupra a trei aspecte majore.
În primul rând, țipetele repetate pot afecta dezvoltarea creierului, provocând dificultăți emoționale semnificative.
În al doilea rând, copiii au tendința de a reproduce, la maturitate, tiparele comportamentale experimentate în copilărie.
„Dinamica trăită în copilărie se repetă frecvent la vârsta adultă”, avertizează expertul. Nu în ultimul rând, creșterea într-un mediu tensionat poate crește riscul apariției unor tulburări emoționale, cum ar fi anxietatea.
Totuși, este important de știut că țipatul ocazional nu ne face părinți răi și nici nu ne va marca iremediabil copiii. Ceea ce contează cu adevărat este dinamica repetitivă și lipsa reparării.
Dacă am ridicat tonul, cel mai important lucru este să ne reconectăm cu copilul atunci când ne-am calmat. Un gest simplu, cum ar fi să-i spunem: „Îmi pare rău că am țipat. Eram obosit și frustrat, dar nu a fost vina ta”, nu doar că ajută la detensionarea situației, ci și îi învață pe copii că greșelile pot fi reparate.
Însă, scuzele nu sunt suficiente dacă nu schimbăm și modul în care reacționăm. Dacă țipăm pentru că ne pierdem răbdarea, putem încerca să prevenim aceste momente. De exemplu, dacă ridicăm vocea în fiecare seară când copilul refuză să meargă la baie, poate fi util să schimbăm abordarea: să-l anunțăm din timp, să-l implicăm într-un ritual plăcut sau să transformăm momentul într-o activitate distractivă.
Dacă observăm că țipăm frecvent, poate fi un semnal de alarmă că este momentul să reflectăm la ce anume ne copleșește și ce putem îmbunătăți în atmosfera de acasă.
Uneori, mici ajustări ale rutinei sau ale modului în care formulăm cererile pot face o diferență uriașă.
Antidotul constă în „a miza pe comunicarea respectuoasă și pe inteligența emoțională, instrumente esențiale pentru construirea unui cămin bazat pe conexiune și respect”, explică Martínez Lomas.
Totuși, recunoaște că acest lucru nu este întotdeauna ușor de pus în practică.
„Multe familii trăiesc sub un nivel ridicat de stres. Gestionarea muncii, a treburilor casnice, a responsabilităților zilnice și, în același timp, educarea copiilor cu răbdare nu este deloc simplă. Însă există un aspect care ne poate ajuta considerabil să reducem tensiunea: ajustarea așteptărilor.”
Adesea, fără să ne dăm seama, „cerem prea mult de la noi înșine și de la copiii noștri”, explică specialistul.
„Ne dorim ca totul să fie în ordine, ca rutinele să decurgă fără probleme, ca lucrurile să fie făcute corect din prima încercare... Dar, atunci când realitatea nu se aliniază acestor așteptări – pentru că viața cu copiii este imprevizibilă – ajungem să ne pierdem cumpătul.”
Ce putem face?
În primul rând, să ne reamintim că cei mici sunt copii. Ei nu ne provoacă intenționat atunci când le ia mult timp să se încalțe sau când se pierd în gânduri în timp ce le vorbim. Pur și simplu, sunt absorbiți de propria lor lume.
Dacă, în loc să reacționăm automat cu un „fă-o acum!”, ne-am schimba perspectiva și ne-am spune „nu o face din răutate, are nevoie de ajutor ca să se concentreze”, am evita multă frustrare și efort emoțional.
SURSA FOTO: freepik.com @nedelkina
O altă strategie eficientă, subliniază psihologul, este prevenirea momentelor critice.
„Dacă știm că diminețile sunt haotice, putem anticipa problemele pregătindu-ne hainele de seară sau stabilind o rutină clară. Dacă după-amiezile sunt copleșitoare, poate fi necesar să simplificăm activitățile sau să reducem numărul de instrucțiuni pe care le oferim simultan.”
Nu este vorba despre a fi părinți perfecți, ci despre a ne face viața mai ușoară.
Un aspect esențial este să ne amintim că „a cere ajutor nu înseamnă eșec”. Nu putem face întotdeauna totul singuri. Dacă într-o zi ne simțim la capătul puterilor, este mai bine să spunem „Am nevoie de un moment” înainte ca frustrarea să ne copleșească și să ajungem să ridicăm tonul.
Copiii învață mai mult din comportamentul nostru decât din ceea ce le spunem.
Este posibil să educăm fără țipete, conchide fondatorul centrelor Crece Bien, atâta timp cât exersăm calmul.
„Dacă simți că pierzi controlul, ia-ți câteva secunde pentru a respira înainte de a reacționa. Chiar dacă este dificil, primul pas este conectarea cu copilul: privește-l în ochi, coboară la nivelul lui, vorbește-i pe un ton blând și validează-i emoțiile.
Ajută-l să înțeleagă ce simte, astfel încât să-l poți ghida mai bine. Dar, cel mai important, amintește-ți că cei mici nu au nevoie de țipete pentru a învăța, ci de îndrumare, răbdare și iubire.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
