Vezi versiune Desktop
De ce au nevoie cu adevărat copiii de la părinții lor? Descoperă cele 5 lucruri esențiale care fac diferența în bunăstarea lor!
„Ce vor copiii să audă atunci când au o criză de furie, ce ar trebui noi ca părinți să ne spunem mai exact?” a întrebat Loredana Iriciuc.
Răspunsul Violetei Mihalașcu a subliniat importanța atitudinii părinților în astfel de momente: „Ar trebui să vadă pe fața noastră că nu suntem speriați. Deși ei fac ca toate alea și ne sperie uneori și ei sunt speriați, nici ei nu știu că au puterea asta, că pot să facă în felul în care au făcut”.
SURSA FOTO: freepik.com @user1394
Experta a explicat că, după ce criza trece și emoția intensă dispare, copiii încep să se uite în jurul lor, căutând în mod natural confirmări și semnale de la părinți. Dacă aceștia sunt la rândul lor speriați, agitați sau nervoși, copiii ar putea să se simtă rușinați și neacceptați, ceea ce nu ajută la procesarea și înțelegerea evenimentului.
„La sfârșit, când își revin și emoția a scăzut, încep să se uite în jur și dacă văd un părinte care este la rândul lui speriat, agitat, nervos, în loc să permită emoției să se scurgă și apoi să se ducă într-una adecvată contextului, copilul începe să se simtă inadecvat, să se simtă rușinat de ceea ce a făcut, neacceptat.
Și asta nu favorizează în continuare înțelegerea evenimentului, să-l procesăm: `s-a întâmplat aia, ai simțit aia, ai făcut aia greșit, dar uite, poți să faci asta bine`. Pentru că nu mai e loc de genul acesta de discuție, pentru că în prim-plan devine părintele, cu emoția lui puternică, și, atunci fură scena și procesul de învățare al copilului e trunchiat, se oprește”, spune Violeta Mihalașcu la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.
În continuare, Violeta Mihalașcu a punctat că este esențial ca părinții să rămână calmi și să-i transmită copilului că aceste momente de furie sunt normale și că nu afectează dragostea pe care o simt pentru ei: „părintele ar trebui să poată să se uite în continuare la copil și să-i transmită: `e ok, am mai văzut de astea, am mai simțit și eu așa, ți-ai revenit, te iubesc în continuare, pot să fac față unor astfel de lucruri și o să învățăm împreună cum poți să le faci și tu față`”.
„E vreun impact pe termen lung al tantrumurilor asupra dezvoltări lor emoționale sau comportamentale?” a mai întrebat Loredana Iriciuc.
Răspunsul Violetei Mihalașcu a fost nuanțat și profund: „n-aș putea spune dacă e un impact, e un simptom, e o dovadă a faptului că maturizarea emoțională e încetinită și nu se întâmplă în ritmul în care ar trebui”.
Experta a explicat că aceste crize de furie nu trebuie neapărat privite ca o problemă până când creierul copilului nu atinge un anumit nivel de dezvoltare. Creierul, care găzduiește funcții precum autocontrolul, se maturizează complet abia în jurul vârstei de 25 de ani. Totuși, ea a subliniat că tantrumurile ar trebui să scadă în intensitate și frecvență pe măsură ce copilul crește, ca un semn al progresului în maturizarea emoțională.
„Dar, dacă ai 20 de ani și faci tantrumuri ca la 3, ăsta e un simptom mai degrabă al faptului că maturizarea emoțională nu s-a întâmplat.
Adulții pot trăi și se pot integra în societate și cu inteligență cognitivă, și fără inteligență emoțională, dar cu anumite dezavantaje. Varianta ideală este să le avem pe amândouă la un nivel propice de dezvoltare”, a conchis Violeta Mihalașcu.
URMĂRIȚI EMISIUNEA INTEGRAL:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
În lumea globalizată de...
Indiferent dacă este mic sau...
