Vezi versiune Desktop
De ce au nevoie cu adevărat copiii de la părinții lor? Descoperă cele 5 lucruri esențiale care fac diferența în bunăstarea lor!
Din perspectiva sa de învățător și psiholog, Petruț Rizea subliniază faptul că fricile copiilor sunt accentuate de lipsa lor de experiență în gestionarea emoțiilor și de absența unei educații psihologice timpurii.
„Cei care încep un ciclu nou de învățământ, cum ar fi învățământul primar, învățământul preșcolar și iau contact prima dată cu învățătoare, cu educatorul, cu dirigintele, acolo e o emoție - o frică generată de necunoscut.
Teama de necunoscut, din păcate, în măsură mai mare sau mai mică, ne încearcă pe toți la un moment dat.
Elevii, fiind la vârsta la care nu au foarte multe deprinderi sau psiho-educație în direcția aceasta, începutul de an școlar poate reprezenta o sursă de stres pentru ei. Se gândesc la teme, se gândesc la profesorii probabil pe care nu i-au plăcut și pe care trebuie să-i reîntâlnească (...)”, a spus Petruț Rizea la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.
Pentru mulți dintre elevi, părinți și profesori, începutul anului școlar poate deveni o adevărată sursă de stres, amplificată de gândurile legate de teme, profesori sau situații nefavorabile din trecut. Este un sentiment generalizat de incertitudine, alimentat de o multitudine de întrebări.
„Noul an școlar vine cu foarte multe emoții și pentru părinți, și pentru profesori. În principal, toate sunt cumva reunite de acest punct comun: de frica de necunoscut, nu știi ce se va întâmpla.
Ei își pun întrebările acesta:
`Ce se va întâmpla?`
`N-am mai avut contact o vară întreagă, poate s-au schimbat lucrurile la școală`
`Oare voi mai avea aceeași dirigintă, același învățător?`”, a mai explicat profesorul pentru învățământul primar.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Petruț Rizea mai spune că, de multe ori, părinții sunt cei care resimt intens începutul de an școlar, uneori chiar mai mult decât copiii. Este o tensiune provocată de dorința de a controla fiecare detaliu, din grija profundă pentru binele copilului.
„Am remarcat că, de multe ori, părinții sunt mult mai îngrijorați și mult mai tensionați cu privire la începutul de an școlar. Și tocmai de aceea eu știu că au nevoie de acele informații de reper. Adică să știe și ei când începe prima zi, festivitatea.
Și încerc să le dau niște informații-reper, pentru că le înțeleg setea asta a lor de control. E normală, mai ales când ai un copil atât de mic și vrei ca el să se dezvolte și să aibă parte de un viitor foarte bun.
Un părinte implicat, e și un părinte stresat uneori”, a mai punctat Petruț Rizea.
În cadrul discuției de la Părinți Prezenți, moderatoarea Loredana Iriciuc a ridicat o întrebare care a răscolit amintiri din copilăria multora dintre noi: „ce le spunem copiilor acum, în prima zi de școală?” Odată, părinții își întâmpinau copiii cu replici precum „să asculți de doamna, să nu mă faci de rușine” sau chiar amenințări subtile de tipul „lasă că vezi tu ce se întâmplă la școală”.
Însă, vremurile s-au schimbat, iar astfel de presiuni nu își mai au locul în educația modernă, după cum a explicat invitatul Petruț Rizea.
„Acestea sunt presiuni și nu sunt sănătoase din punct de vedere psihologic, emoțional”, a subliniat învățătorul. „Din punct de vedere al învățării, învățarea acoperită de stres, de tensiune, nu e o învățare eficientă! Ca să poți să faci o învățare, trebuie să creezi un mediu securizat”.
În prima zi de școală, mesajul ar trebui să fie cu totul altul. În loc de avertismente sau amenințări, Rizea recomandă o abordare mult mai blândă și încurajatoare: „Să le spunem că urmează un nou an, că toate provocările care vor urma sunt normale și că vor găsi resursele să le facă față!”
SURSA FOTO: freepik.com @Austler
Petruț Rizea ne-a împărtășit și propriile sale tehnici de a calma emoțiile copiilor.
„Eu așa le spun în prima zi de școală. Bine, când erau mai micuți, nu puteam să discut astfel cu ei, dar, pe măsură ce au crescut, am început să comunic în mod asertiv cu ei și să îi fac să-și exprime emoțiile constant.
Și, în prima zi de școală, înainte de a face orice altceva, iau pe fiecare și întreb `cum te simți astăzi?` `cum ai vrea să te simți săptămâna aceasta?`
E foarte important pentru ei întrucât e ca un moment de conștientizare și automat acest stres, această tensiune pe care ei o au în acel moment, fiind prima zi de școală, se diminuează.
Ce fac eu în momentul acela?
Preiau din stresul pe care ei deja îl au, făcându-i mai conștienți de momentul prezent. Până la urmă, ei sunt acolo, își văd colegii și vom învăța lucruri frumoase.
Da, e o strategie aici, una didactică. Ține foarte mult și de profesor, de învățător, mai ales la cei mici, cum pregătește clasa, ce surprize le-a pregătit elevilor. Eu le-am făcut niște semne de carte personalizate. Toate astea contează! Dacă le adunăm, oricât de mici ar fi, îi ajută”, a povestit învățătorul.
Petruț Rizea a mai vorbit și despre impactul pe termen lung al presiunilor parentale din trecut, recunoscând că, la rândul lui, a fost afectat de acest „șantaj emoțional”, așa cum l-a numit.
„Cred că toți din generația noastră, din păcate, am avut parte de el și nu ne-a ajutat. Recunosc că am avut momente în viață în care mi-am dat seama că n-a fost tocmai util.
Bineînțeles, o doză de presiune și o doză de stres e necesară pentru ca performanța și învățarea să se producă. Când ajunge să fie prea mult și dă în distres, atunci e o problemă.
Există eustres și distres. Eustres e cel bun, distresul e cel rău. Când ajungem să ne gândim doar la acel lucru și să fim foarte anxioși și să nu mai putem face orice altceva, înseamnă că nu mai e productiv pentru noi și trebuie să ieșim din zona aceea”, a mai spus Petruț Rizea.
URMĂRIȚI EMISIUNEA PĂRINȚI PREZENȚI INTEGRAL:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
În lumea globalizată de...
Indiferent dacă este mic sau...
