La școală, la locul de joacă, la petrecerile de naștere, se întâmplă adesea ca cei mici să înceapă să se certe, să se tachineze și apoi poate să se bată. În rândul părinților, există de obicei două atitudini: cei care consideră că este corect să intervină în certele dintre copii pentru a-i despărți din mica „bătaie” și cei care, în schimb, consideră că este corect să-i lase să se descurce singuri. 

Să plecăm de la următorul scenariu: 

Un grup mic de copii cu vârsta în jur de 4-5 ani se joacă în parc, culegând bețe pentru a amenaja o zonă de „campare”. Deodată, vocile vesele se transformă în strigăte de dezamăgire: un coleg de joacă a smuls o creangă din mâinile altuia, așa că activitatea s-a încheiat brusc și a izbucnit o ceartă. 

Ce să fac? Iată câteva sfaturi pentru părinți

1) Nu interveni imediat

Este mai bine ca părinții să nu intervină pentru a lăsa copilul să-și găsească singur soluțiile, în mod creativ.  În grupa de vârstă preșcolară este normal și fiziologic ca cei mici să se certe între ei.

De multe ori, însă, părintele care intervine transformă o ceartă normală între colegii de joacă într-un caz de o gravitate mult mai mare decât este în realitate. În acest fel, copilul va crede că este întodeuan îndreptățit și lumea poate să i se aștearnă la picioarele lui indiferent dacă are sau nu dreptate.

2) Dacă te temi că ar putea fi răniți, apropie-te în tăcere

Într-un caz precum cel din parc, dacă mama vede că discuția se intensifică și se teme că cineva ar putea fi rănit, atunci este o idee bună ca ea să se apropie fizic de locul cu pricina.

Dacă părintele, de exemplu, stă pe o bancă, trebuie să se ridice, să se apropie de copii și să se uite la ei, dându-le clar de înțeles că sunt supravegheați, dar fără să se intervină cu cuvinte.

De fapt, nu trebuie să priveze copiii de posibilitatea de a găsi o soluție. 

3. Încurajați copiii să reflecteze, să evită frazele clișee

Este mai bine să eviți frazele clasice clișee: „Nu ar trebui să-ți lovești prietenul!”; „Hai, oprește-te, ce ai făcut?”, „Nu te mai certa!”

Când încerci să reprimi o atitudine care nu este educată mai întâi, de îndată ce mama va pleca, copilul va continua să se certe. Părintele trebuie să-i lase copilului spațiu de reflecție, să-l încurajeze să gândească.

Reprimarea unui gest agresiv, care este firesc în această fază, are efectul opus, acela de a-l face să ”explodeze” cu prima ocazie.

4.Treaba părintelui este să rezolve disputa, nu să pedepsească

Atunci când cearta dintre copii capătă tonuri mai puternice, părintele ar trebui să-i separe și să acționeze în așa fel încât să regleze episodul fără a-i pedepsi. Cu toate acestea, este important să invităm, de exemplu, copiii să meargă în colțuri îndepărtate ale zonei de joacă pentru a reflecta la ceea ce au făcut.

Astfel, oferim copiilor de 4-5 ani posibilitatea de a înțelege cum să se joace împreună evitând conflictele și, în același timp, îi ajutăm să găsească o a treia cale.

Pentru fiecare copil, joaca este ca hrana și aerul, este fundamentală pentru bunăstarea lui psihofizică și asta înseamnă că, în final, el insuși va fi de acord să renunțe la o parte din egocentrismul său.

5. Păstrează calmul

Este esențial să rămâi calm și liniștit în timpul certurilor copiilor. Dacă te enervezi sau te panichezi, poți agrava situația.

6. Ascultă cu atenție

Ascultă ce au de spus copiii și încearcă să înțelegi punctele lor de vedere. Ascultarea atentă le arată că le acorzi importanță.

7. Fii neutră/neutru

Încearcă să rămâi neutral(ă) în certurile lor. Nu te alinia cu unul dintre copii și nu acuza sau judecă vreunul dintre ei. Scopul este să rezolvi conflictul, nu să atribui vină.

8. Învățarea rezolvării de conflicte

Ajută-i pe copii să învețe cum să-și rezolve conflictele. Poți întreba întrebări deschise pentru a-i ghida să găsească soluții și compromisuri. De exemplu, „Cum credeți că puteți rezolva această problemă?" sau „Ce ar putea face fiecare dintre voi pentru a ajunge la un acord?".

9. Învață-i să-și ceară scuze

În cazul în care unul dintre copii a greșit sau a făcut rău celuilalt, încurajează-l să-și ceară scuze și să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile sale.

În cele din urmă, certurile între copii pot fi o ocazie de învățare și dezvoltare a abilităților de gestionare a conflictelor. Cu sprijin și îndrumare, copiii pot învăța să-și rezolve conflictele într-un mod sănătos și să se înțeleagă mai bine unii pe alții.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.